sâmbătă, 11 noiembrie 2017

Top 10 carti citite in 2017

Daca sunteti in zona de suficient timp, stiti deja ca inaintea cosmeticalelor, marea mea dragoste au fost (si raman) cartile. Nu ma consider rationala cand vine vorba de cumparat carti, nici nu incerc sa fiu. Bibliotecarele de la judeteana imi spun pe numele mic si schimbam intre noi recomandari, dar tot cumpar carti cel putin de doua ori pe luna (mai ales online pentru ca sunt promotii bune), tot bat librariile cand am timp de pierdut. Teancul meu "de citit" e cat Muntele Everest si tot nu ma pot abtine. Multa lume se mira cum am vreme sa citesc atat de mult! Mie mi se pare sincer ca citesc prea putin! Ca sa raspund insa la dilema, nu am timp, dar imi fac. Pentru mine e o prioritate. O zi in care nu am reusit sa devorez macar doua-trei capitole e o zi degeaba. Somnul e pentru oamenii slabi! Citesc in autobuz, citesc pe hol cand astept sa iasa copilul de la cursul de sah, citesc in fata portii pana iese de la scoala, la cozile birocratiei romanesti...ati prins ideea! Si am reusit sa ii transmit boala asta frumoasa si fetitei mele. Citim si separat si impreuna si sper sa ramana si ea la fel de avida de lecturi pentru tot restul vietii.  Nici nu vreau sa va spun cat ar valora in total wishlistul bookaholic pe site-urile de profil! Sa zicem ca un salariu mediu pe economie nu ne-ar ajunge sa satisfacem toate poftele de lectura care ne apuca!

Pana acum in 2017 am apucat sa citesc 45 de carti (tare putin). Noroc cu Goodreads care mi-e ajutor de nadejde in tinut evidenta. Pentru ca am lipsit multe luni de aici m-am gandit sa va fac un top 10 al cartilor citite de mine anul asta, cu mentiunea ca daca descopar ceva epocal pana la sfarsit de an, o sa vedeti recenzie detaliata. Mi-ar parea rau sa nu mentionez deloc comorile astea, doar pentru ca am lipsit din zona.


Jertfa iubirii, scrisa de Jojo Moyes (redenumita "Fata pe care ai lasat-o in urma" este, din punctul meu de vedere, cea mai buna carte a acestei autoare. Mi-a placut si Scrisoare de dragoste, dar nu la fel de mult parca. Romanul spune povestile de viata a doua femei, despartite de mai bine de un secol in timp. Sophie Lefevre, este sotia unuia din pictorii promitatori ai Frantei. Mobilizarea sa pe front in timpul Primului Razboi Mondial o lasa pe sotia sa vulnerabila in fata inamicilor, luptand sa supravietuiasca, ramanand in tot acest timp fidela idealurilor sale. Liv Halston a primit portretul lui Sophie in dar de la sotul sau, dar nu stie nimic despre originea picturii si istoria sa zbuciumata. Moartea timpurie a sotului o lasa fara o directie clara in viata, iar necazurile cu care se confrunta o vor pune pe urmele protagonistei tabloului. Cartea asta e minunata, mai ales daca iubiti romanele istorice, asa ca mine. Pretul de la momentul actual e sincer unul imbatabil, asa ca va recomand sa o cumparati.


Sfarsitul noptii , a Petronelei Rotar e genul de carte pe care o citesti pe nerasuflate si apoi regreti ca s-a terminat. Mai vrei! 19 proze scurte nu par sa fie suficiente. Stilul inconfundabil al Petronelei l-am regasit si aici, dar parca e cumva schimbat. Parca tragediile si durerile sunt mai reale ca oricand, parca le traiesti tu. Stilul e unul curat, fara artificii inutile, dar fiecare povestire reuseste sa te puna pe ganduri. Eu una de abia astept sa cumpar romanul ei nou aparut, "Orbi", pentru ca de cand am descoperit-o am nevoie de doze tot mai mari.

 
Casa de langa lac de Kate Morton, a fost cartea pe care am asteptat-o si anticipat-o mai mult ca pe oricare alta in ultimii ani. Ador stilul lui Morton, i-am citit toate romanele si eram sigura ca nu ma va dezamagi nici acum. Atat de sigura incat nu am rezistat pana cand a aparut traducerea si am cumparat cartea in engleza. Mi-a placut atat de mult incat nu imi vine sa va spun nimic despre ea, doar sa va indemn sa o cumparati. Dar nu cred ca v-as convinge. Asa ca va spun ca Morton da inca o lovitura de geniu cu aceasta combinatie de roman detectiv, istoric, dragoste si tot ce vreti voi. Cartea asta e completa din punctul meu de vedere. Firul actiunii e alert si suficient de incurcat incat sa te tina in starea aia de "nu ma pot opri din citit acum, trebuie sa vad ce se intampla de fapt". Chiar daca la un moment dat am avut unele banuieli legate de deznodamant, tot nu am reusit sa imi dau seama de fiecare aspect al realitatii cazului creat de Kate Morton. Tanara Alice Edevane traieste pe proprietatea minunata a familiei sale, in Cornwall. Disparitia fratelui sau Theo in timpul unei mari petreceri date de familie va schimba cursul existentei tuturor celor implicati in aceasta drama. Zeci de ani mai tarziu, cand Sadie Sparrow, o tanara detectiva care se lupta cu proprii sai demoni descopera detaliile tragediei din trecut, povestea va iesi la lumina. Alice, devenita autoare celebra de romane politiste si ajunsa la varsta senectutii nu doreste sa deschida usa bine ferecata a trecutului ei, dar se pare ca nu va avea de ales.

Colectionara de parfumuri interzise a lui Kathleen Tessaro a fost o lectura absolut fascinanta. Parfumeria este un domeniu care m-a pasionat dintotdeauna si de cand ma stiu am acumulat cu sete informatii despre istoria parfumeriei. In momentul de fata citesc o carte minunata, Parfumuri de legenda, despre care planuiesc sa va povestesc. De cate ori gaseam in romane o referinta legata de parfumerie, ma informam despre subiect. Ei bine, Colectionara de parfumuri interzise e apogeul unei carti pentru indragostitii de parfumuri si istorie. Grace Monroe pare sa aiba o viata fericita, aproape perfecta in randul aristocratiei londoneze a anilor '50. Adevarul despre viata si personalitatea sa este bine ascuns, dar istoria ei personala se schimba cand primeste o mostenire neasteptata de la o misterioasa femeie, numita Eva d'Orsay. Grace decide sa descopere cine a fost aceasta femeie, iar ce va afla o va reconstrui complet. O calatorie fascinanta prin lumea plina de intrigi si pasiune a parfumierilor francezi care au creat arome ce au facut istorie, povesti de iubire interzise, forta interioara a unei femei remarcabile, toate acestea sunt construite cu atat de multa minutiozitate incat e usor sa uiti ca ceea ce citesti e in mare parte fictiune.


Bucuria de a nu fi perfecta, cartea scrisa de Riri Sylvia Manor este autobiografia unei femei extraordinare. Fiecare pagina citita a fost pentru mine o lectie de viata, un exemplu despre cum fiinta umana e facuta sa lupte si sa o ia de la capat, despre cum taria de caracter a unui om ii poate modela intreaga existenta. Nu vreau sa va dezvalui nimic, vreau doar sa citit cartea asta daca vreti sa aflati despre aspecte ale istoriei Romaniei pe care preferam sa le uitam, sa le ascundem sub pres sau sa le minimizam. Pesimista din mine imi spune ca lectia istoriei nu am invatat-o, ca ea se va repeta si ca poate va fi chiar mai rau de atat. Imi pare rau sa fiu depresiva, dar luciditatea acestei biografii document ne-ar prinde bine tuturor. De asemenea, va rog in caz ca aveti recomandari de biografii la fel de pline de forta, le astept cu drag.


Violonista, de Jessica Duchen este un roman ca o melodie la vioara. Dulce pe alocuri, zbuciumata uneori. Un roman plin de descoperiri surprinzatoare. Protagonista romanului, Karina, se afla intr-o perioada a vietii in care decide ca a venit in sfarsit momentul sa afle mai multe despre istoria familiei ei. Fiica a doi parinti unguri, dar nascuta si crescuta in Marea Britanie, tanara nu are prea multe informatii despre trecutul nomad al familiei sale. Nu simte ca apartine nici acelei lumi, nici celei caldute si sigure in care se afla in acel moment. Bunica sa, faimoasa violonista Mimi Racz pare sa nu o mai poata ajuta sa lege firele trecutului, caci e senila deja. Sau cel putin asa par sa creada toti apropiatii. Asa ca va fi treaba Karinei sa descopere de unde vine si ce poate deveni. O minunata poveste dublata de o iubire tumultoasa, un roman care te tine cu adevarat cu sufletul la gura, penduland intre rezent si trecut.

In spatele blocului , cartea Marei Wagner m-a facut sa realizez ca desi nu am trait comunismul pe propria piele (aveam 2 ani in '89), am trait o parte din ecourile sale. Chiar si generatia crescuta in '90 a experimentat mare parte din jocurile si sentimentele "din spatele blocului". Desigur, disparusera cozile interminabile, aveam lumina si caldura. Cumva insa ceea ce am citit imi era familiar si apropiat. Poate din povestile parintilor si marturiile citite de-a lungul anilor. Nu stiu sa va spun decat atat: cartea Marei nu te face sa simti neaparat apasarea unei perioade istorice destul de sumbre. Mara ne arata cum era adolescenta in perioada comunista. La fel ca adolescenta din orice timp si loc, as spune eu. Cu indragostiri si dez-indragostiri, cu certurile inevitabile cu parintii, cu cautarile de sine si de altii, cu prietenii si tradari. O carte scrisa curat si clar, pe care o citesti repede, ca si cand ai citi despre propria poveste din alte timpuri. O recomand cu caldura, iar pe Mara o gasiti pe blogul personal, Me and my monkeys, unde am descoperit-o de altfel inainte de a-i cumpara cartea.

Minunea, de R.J.Palladio e o carte pe care eu as propune-o ca lectura obligatorie in gimnaziu. O carte aparent usurica, nu neaparat pentru varsta mea. Cu toate astea e o carte care m-a miscat. Cum este viata unui baiat nascut cu malformatii vizibile ale fetei? Va imaginati ca nu prea usoara! Despre nevoia sa de a se simti integrat intr-o comunitate, de a avea prieteni, de a fi iubit si inteles, toate aceste lucruri ar trebui sa le stie orice copil, orice om. Sa pricepem o data ca ce e diferit nu ar trebui sa ne sperie. Ca fiecare din noi are ceva deformat, chiar daca acel ceva e uneori doar pe interior si nu se vede. As vrea sa traiesc intr-o zi intr-o lume care inceteaza sa ridiculizeze defectele fizice si cred ca Palladio asta a vrut sa transmita prin aceasta minunata carte. In doi, trei ani, Katia o va citi cu siguranta, desi ei i-am predat deja lectia tolerantei si a prieteniei, spre deosebire de parintii altor copii.



Ce a lasat in urma ei, scrisa de Ellen Marie Watson a fost cartea pe care am citit-o vara asta pe plaja. Nu e deloc o carte "de vacanta", dar pe mine nu ma impiedica astfel de amanunte. Izzy Stone este terifiata ca problemele psihice ar putea fi transmise genetic. Mama sa i-a impuscat tatal in urma cu mai bine de 10 ani, iar de atunci spectrul nebuniei o ingrozeste. Nu si-a vizitat niciodata mama in inchisoare, nu i-a deschis nici una din scrisorile trimise catre ea si in general incearca sa nu se gandeasca deloc la aceste lucruri. Cand noua familie o roaga sa ii ajute la inventarierea lucrurilor dintr-un azil de stat inchis cu multi ani in urma, Izzy va descoperi niste scrisori nedeschise si un jurnal vechi de aproape o suta de ani. Acesta apartine Clarei Cartwright si povestea ei, asa cum va fi relevata pe parcursul cartii reuseste sa infioare pe oricine. Clara provine dintr-o familie instarita si cu principii extrem de stricte. In clipa cand Clara refuza o casatorie aranjata de familia sa, tatal sau ordona internarea ei intr-un azil de stat. Sintagma frumoasa pentru spital de nebuni. Detaliile tratamentelor aplicate in acest fel de institutii au fost preluate din documente istorice si sunt ingrozitoare. E greu de crezut cate drame se puteau ascunde intre peretii unei astfel de institutii, dar o data cu aceasta carte incepi sa iti imaginezi o mica parte din ele. Cu fiecare pas facut in a descoperi soarta Clarei, Izzy e mai aproape de a-si descoperi propria poveste si de a face pace cu trecutul ei. Pendularea intre trecut si prezent, felul in care detaliile se intrepatrund, au tesut o poveste care pe mine personal m-a captivat in ciuda atmosferei sumbre reconstituite in carte.


Toata lumina pe care nu o putem vedea, de Anthony Doerr e una dintre cele mai bune romane cu actiune plasata in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Si am citit cateva! Cele doua povesti principale, cea a lui Marie-Laure o tanara frantuzoaica oarba si cea a lui Werner, un orfan de origine germana, par sa nu aiba nimic in comun. Pana la un punct cele doua fire narative se desfasoara in paralel si te intrebi care e de fapt treaba cu cei doi. Si apoi incet, ca intr-un puzzle suprarealist, piesele incep sa se aseze si sa intelegi. Marie-Laure locuieste acum in Saint-Malo cu unchiul sau excentric, dupa ce a fugit impreuna cu tatal sau dintr-un Paris pe care nimeni nu il mai recunoaste. Fortele armate geremane pun treptat stapanire pe intregul teritoriu francez, ajungand in cele din urma si la Saint-Malo. Intalnirea dintre Marie-Laure si Werner va fi extrem de scurta, dar foarte semnificativa pentru ceea ce ei vor deveni in viitor. Un moment trecator care iti poate schimba destinul. Pe fondul luptelor si al incercarilor de supravietuire e conturata si povestea misterioasa a unui diamant legendar care se spune ca poarta asupra sa un blestem ciudat. Care este legatura cu protagonistii romanului, veti afla numai citind aceasta minunata carte, pe care v-o recomand din suflet.

Phewww...Si gata! Daca ati citit tot va multumesc si sper ca nu v-am plictisit. Sper ca v-am inspirat un pic si poate va faceti timp sa imi spuneti in comentarii care dintre cele 10 carti prezentate v-au atras atentia. In caz ca le-ati citit deja pe toate sau macar unele dintre ele, astept cu drag feedback. Si neaparat recomandari de la voi, pentru ca lista mea cu lecturi nici nu are 15 km cand o desfasor!


3 comentarii:

  1. Trec si eu pe lista: jertfa iubirii, sfarsitul noptii, casa de langa lac, in spatele blocului, ce a lasat in urma ei, toata lumina pe care nu o putem vedea.
    Si mie imi place mult Petronela, dar n-am apucat sa cumpar inca nici "sfarsitul noptii", nici "orbi". Ti-as recomanda si "prospect de femeie" de Ana Barton, daca nu ai citit-o.
    Iar la mare eu am citit "baiatul cu pijamale in dungi"... tot pt copii, dar vai... !!!
    Momentan citesc fantasy, nu cred ca o sa renunt vreodata 😁 Am terminat trilogia Farseer in romana, si am ajuns la LiveShip Traders, care din pacate nu e tradusa si merge cam greu. Urmeaza trilogiile: The Tawny Man, The Rain Wild Chronicles, si in sfarsit The Fitz and the Fool(toate de Robin Hobb). Sper sa le termin in viata asta si sa apara si traduse, sa mearga treaba mai repede :))) Si mai am pe lista de "urgente" si "Aleasa dragonului". Tot la urgente o trec si pe Petronela. Si cam atat :))))

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt de aceeași părere cu privire la Fata pe care ai lăsat-o în urmă, mi-a plăcut cel mai mult dintre cărțile autoarei. În rest, multe titluri pe care nu le-am citit încă, deși am de mult pe wishlist Violonista, Toată lumina pe care nu o putem vedea și Kate Morton, pe care încă n-am citit-o și nici nu reușesc să mă decid cu ce să încep. M-ai făcut să mai adaug pe listă și alte titluri, aproape pe toate de fapt.
    Mă tot gândesc dacă să fac și eu o selecție a cărților favorite de anul ăsta, mai am timp să mă gândesc, dar un top 3 de autori descoperiți anul ăsta ar arăta cam așa: Iris Murdoch, John Fowles și Jose Saramago.
    Goodreads îl folosesc și eu strict pentru o evidență și statistică, îmi propusesem 75 de cărți pe anul ăsta, dar sunt departe de a atinge numărul, abia am citit 40, însă am avut atât de multe cărți lungi de peste 600-700 pagini, încât nu-mi pasă. Dar tot sper să mai recuperez acum, că tot am mai mult timp de lecturi în sezonul rece.

    RăspundețiȘtergere
  3. N-am citit decat Fata pe care ai lasat-o in urma, dar sper sa pun mana curand si pe celelelate. Ma gandeam sa fac si eu un top al cartilor citite anul acesta. Sper sa am si timp. Spor la citit!

    RăspundețiȘtergere