Castelul de sticla - recenzie de carte

Daca ati stii voi de cand asteapta cartea asta sa povestesc despre ea pe blog. Am asezat-o pe birou si de cate ori m-am asezat la calculator am vazut-o. Numai ca timp de scris n-a fost caci in casa la noi s-au petrecut evenimente marete, numite inceputdescoala care s-au lasat cu perturbari de program si incercari disperate de a stabili o noua rutina. Sper ca suntem pe calea cea buna si o sa apuc sa mai livrez cate un articol pe aici. Sa revin insa la recenzia de azi.

In sectiunea beletristica de pe Libris ma pot pierde usor de tot cu orele. Si pot face liste peste liste iar daca ratiunea n-ar fi mai puternica decat dorinta as ajunge cu siguranta sa ma dea cartile afara din casa. Si asa nu mai am chiar mult pana la momentul ala! Goodreads mi-a spus ca mi-ar fi pe plac cartea asta Castelul de sticla. I-am citit descrierea si am decis ca mai mult ca sigur o sa fie o lectura fascinanta. Si nu am gresit deloc!


Castelul de sticla e biografia autoarei, Jeanette Walls, hotarata sa exorcizeze demonii trecutului sau vorbind despre ei in loc sa ii mai ascunda. Povestea familiei sale e una care nu are cum sa te lase indiferent. Jeanette provine dintr-o familie cel putin nonconformista, cu o mama artista care are tulburari de personalitate accentuate si un tata visator si alcoolic. Cei doi hotarasc sa isi creasca urmasii fara reguli, dar ceea ce vor reusi de fapt va fi sa ii dezechilibreze si marcheze puternic. Mutarile dese, foamea si frigul indurate in cele mai improprii conditii, lupta pentru supravietuire acolo unde ar fi trebuit sa existe de fapt comfortul unui camin, toate acestea pot darama un om care se formeaza. 

Surprinzator insa este felul in care copiii reusesc sa ramana uniti, sa se ajute unii pe ceilalti si sa fie ei mai maturi decat parintii lor. E induiosator faptul ca autoarea nu ii acopera de vina si incearca chiar si in cele mai dure momente sa le gaseasca scuze. Ajunsa la maturitate, cu o familie fericita ea nu doar ca si-a iertat parintii pentru greselile facute, dar ii iubeste si incearca sa ii inteleaga. 

Marturisesc ca au fost pagini care m-au zguduit pur si simplu pentru ca mi-e greu sa imi imaginez viata in astfel de conditii, pentru ca mai presus de orice eu vad siguranta copilului meu. Admit insa ca nu suntem toti plamaditi din acelasi aluat si ca uneori ceea ce noua ni se poate parea demn de dispret e pentru altii un stil de viata perfect rezonabil.

Imi plac biografiile oamenilor care au reusit impotriva tuturor piedicilor. Pentru ca e greu sa iesi om drept dintr-un mediu stramb si sunt putini cei carora le iese treaba asta. Jeanette Walls a reusit sa ma cucereasca tocmai de aceea, pentru ca nu e o invinsa a sortii, pentru ca nu isi plange de mila si pentru ca a reusit sa ma faca partasa a copilariei sale atipice explicandu-mi pe parcurs cat de diferita poate fi fericirea pentru fiecare dintre noi.

Va recomand cu draga inima cartea asta, o sa va dea mult de gandit!

Share:

3 comentarii

  1. Ia s-o trec eu pe lista!
    Roxanne

    RăspundețiȘtergere
  2. Pare a fi o carte buna.Merg pe recomandarea ta si o sa o cumpar si eu.Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna seara Deena. Cand revii la blog? Tot intru sa vad daca ai mai postat ceva si nimic...mi-am comandat Miniaturista, am parcurs cam jumatate dar nu stiu daca ajung la final. Este prost tradusa sau prost scrisa? Pur si simplu ma poticnesc in cuvinte...
    Anyway, astept sa te intorci la blog, cu orice tip de postare!
    Irina

    RăspundețiȘtergere