marți, 22 noiembrie 2016

Time to say goodbye

In ultimele luni postarile mele au fost sporadice. De 6 ani, de cand am inceput sa scriu pe blogul asta, cred ca 2016 a fost anul cu cele mai putine postari. Lucrul asta nu ar avea neaparat relevanta dar eu am simtit nevoia sa iau tot mai multe pauze, m-am intors tot mai greu la taste si am inceput sa simt fiecare articol ca o sarcina apasatoare. Din ceva distractiv, blogul devenise pentru mine mai mult un "trebuie". Am ales dupa fiecare pauza sa revin dar trageam tot mai tare de mine pentru fiecare postare. Inca mi se invart in minte idei de articole, dar nu gasesc timp, ma enervez, nu mai vreau sa pun presiune pe mine si asa ca decizia s-a impus, de data asta nu mai pot sa neg adevarul.

E timpul sa pun punct acestui proiect. E timpul sa imi iau la revedere de la voi, cititoarele blogului astuia. Va multumesc ca mi-ati lecturat randurile, ma bucur ca am avut parte de coltisorul asta atata amar de vreme. Scrisul e ceva ce imi place la nebunie, cosmeticele sunt in continuare un subiect de interes pentru mine (chiar daca nu la fel de tare ca acum cativa ani), asa ca nu exclud ca la un moment dat sa revin in blogosfera. Cert este ca nu aici. 

Ne vom gasi cu siguranta prin sectiunile de comentarii ale colegelor mele de breasla pe care o sa le urmaresc in continuare cu drag. Aleg sa nu inchid accesul publicului pe blog pentru ca poate pe aici veti mai gasi ceva informatii de interes. 
 
Inca o data, multumesc pentru multele zile petrecute alaturi de mine! Va doresc un sfarsit de an minunat alaturi de cei dragi si mult noroc in toate!

Deena is out!

joi, 20 octombrie 2016

Un apartament la Paris - recenzie de carte

In 2010 somnul de frumoasa adormita al unui apartament de poveste a fost intrerupt. Dupa 70 de ani, in Paris s-a deschis un taram de-a dreptul magic, o locuinta privata care ramasese inchisa, pazindu-si cu inversunare secretele. Apartamentul lui Marthe de Florian a aprins imaginatia tuturor pasionatilor de istorie si arta. O adevarata pestera a comorilor, apartamentul rivaliza cu siguranta cu orice muzeu avand in vedere piesele de mobilier si arta care se gaseau in interioarele sale.

Adevarul si numai adevarul. Sincer, cu asa un subiect nici nu e greu sa brodezi un roman. Uneori povestea adevarata e suficient de puternica incat doar cu cateva detalii sa poti avea o capodopera.
Cert este ca din clipa cand am aflat de cartea lui Michelle Gable, Un apartament la Paris, am vrut sa o citesc. Iubesc Parisul, iubesc istoria, as dormi in galerii de arta si as trai printre vechituri cu draga inima. Asadar am dat rapid o comanda pe libraria online frecventata cel mai des si am inceput sa devorez povestea lui Marthe de Florian imediat ce am primit coletul.


April Vogt este experta in mobila europeana a casei de licitaii Sotheby's care trebuie sa evalueze comorile din apartamentul trezit la viata a lui Marthe, o demimondena celebra a Parisului de la sfarsitul veacului al XIX-lea. Ceea ce April nu banuieste insa e faptul ca va da peste niste jurnale absolut incredibile care ii vor permite accesul la niste secrete care vor face intreaga ei existenta sa se invarta in jurul destinului lui Marthe.


Descoperirea unui tablou de celebrul Giovanni Boldini, necunoscut pana atunci publicului, este suficienta ca sa o vrajeasca ireemediabil. Pictura care o infatiseaza chiar pe Marthe a starnit cu adevarat un val de uimire in 2010 si a fost vanduta la un pret exorbitant de 2,1 milioane de euro. 


Michelle Gable pluseaza cu o complicata descendenta pe care Marthe nu o dezvaluise niciodata. Isi imagineaza toate acele legaturi fascinante pe care tanara demimondena le avusese cu oameni de geniu, care au marcat la Belle Epoque prin operele lor. Parisul fascinant al acestei perioade ni se dezvaluie in tuse la fel de precise ca cele ale portretistului favorit al momentului.


Cartea penduleaza intre prezent si trecut, punand in evidenta si problemele pe care April Vogt le intampina in casnicie. Ei bine, va marturisesc ca pe mine partea asta nu m-a prins deloc. Mi s-a parut ca povestea ei scartaie, ca personajul e neverosimil, nevrotic, instabil si usor de demontat. Singurele momente cand April parea simpatica erau cele in care obsesia ei pentru Marthe iesea la suprafata. Posibil sa nu am o opinie populara, dar recenziile sunt subiective, asa ca banuiesc ca ma veti ierta pentru indrazneala.


Dupa cum spuneam si la inceput, cu asa un subiect e greu sa nu iasa ceva frumos. Si asa si este. Adevarul e insa ca se putea mai bine de atat. Cu siguranta insa acest roman nu e de ocolit cand popositi in sectiunea de beletristica de pe Libris. E genul de lectura care va va deschide apetitul pentru mai mult frumos in viata voastra, pentru mai multa cultura si pentru mai multe momente in care sa reflectati la tot ce inseamna trecutul unui om. Eu am zabovit ceva ore admirand online operele lui Boldini despre care nu stiam mare lucru pana in acest moment si m-am indragostit iremediabil de tablourile sale. Chiar daca acesta ar fi fost singurul beneficiu al lecturii si tot e mare lucru, nu?

Sursa fotografiilor cu apartamentul lui Marthe de Florian o puteti gasi aici.

marți, 18 octombrie 2016

Project Pan Update 1

Promiteam ca o sa fac update in fiecare luna dar deja sunt in urma. Tipic mie! In orice caz, ma apuc sa dau cu subsemnatul si sa raportez progresel inregistrate in prima luna si jumatate de project pan.
Sincera sa fiu sunt destul de mandra de mine, m-am tinut cu spor de treaba, imi vine sa ma pup singura ce fata cumintica sunt!

Before
After

La paleta Oh So Special planul este sa mai ating metalul la doua farduri. Ei bine, unul s-a executat, iar al doilea e pe aproape de tot. In afara de asta am muncit si restul nuantelor, asa ca nu mi se va strange inima cand o sa renunt la paleta in decembrie. Nuanta de maro pe care am reusit sa o pan-uiesc luna asta, Boxed, mi-e perfecta in sprancene, dar am decis sa o folosesc mai des si pentru a da dimensiune pliului pleoapei si coltului exterior. Si uite asa s-a produs minunea! Stiu precis ca cel de-al doilea fard care o sa fie obiectiv atins e a doua nuanta de pe randul de jos, Gateau, rozul acela cu irizatrii aurii. Imi place mult si il folosesc frecvent pe toata pleoapa.

Pudra Catrice pare ca nu are sfarsit. Nu am folosit alta pudra in perioada asta si totusi nu vad nici o diferenta. I kinda hate it more now! Dar nu renunt. Cert e ca la primul semn de metal o sa zboare cat de departe vad cu ochii.

Pentru produsele de buze va arat masuratorile facute la inceput si in prezent. Scuzati foaia de hartie manjita pe alocuri, dar entuziasmul e mare. Eu zic ca stau tare bine. Rujul Nyx nu vad sanse sa il termin, desi progresul facut e semnificativ, dar creionul rosu si balsamul Apivita sunt pe drumul cel bun.


Creionul de ochi il folosesc zilnic dar nu necesita ascutiri chiar atat de frecvente. Am progresat un picut, dar nu suficient incat sa lesin de entuziasm. Poate trebuie sa revin la machiajul rock din liceu ca sa reusesc sa il dau gata intr-o luna. Cam asa prestam atunci, un creion negru pe luna!

Am incercat sa folosesc Colorstay cat de des am putut si se vede. Cred ca mai am in sticla putin peste o treime (nu l-am marcat eu chiar corect, dar aia e) si ar trebui sa fiu ok cu terminatul lui pana la termenul stabilit. Fondul asta de ten ramane minunat pentru mine si probabil ca o sa il am mereu prin preajma, indiferent de circumstante.

 LA High Beam va spun sincer ca nu ma asteptam sa vad astfel de progrese desi l-am folosit zilnic. Puteti vedea si voi unde e semnul. Impresionant as spune! Imi place iluminatorul asta dar nu suficient de tare incat sa imi doresc un full size. Si recunosc ca ma ia un pic cu tremurat cand ma gandesc cate iluminatoare mai am (v-ar interesa sa vedeti un articol cu "colectia"?). Realitatea e  micutul sanse de disparitie.

Parfumul Azzaro Visit am ajuns sa il detest. Serios! In general am o politica stricta de a nu cumpara parfumuri la gramaj mare daca nu sunt sigura ca le ador! La acesta am facut o exceptie pentru ca exista doar sticla de 80 de ml. Ei bine, I am sick of it! Nu mi se mai pare nimic deosebit la el si de abia astept sa il termin. Dupa cum vedeti treaba merge binisor si nici macar nu am facut baie in el sau ceva de genul asta. Pur si simplu il folosesc zilnic rugandu-ma in fiecare dimineata sa moara mai repede! Posibil sa devina tricky pentru ca sticla e mai lata jos si nu o sa mai vad atat de mult progres de la o saptamana la alta.

La oja treaba sta binisor as spune eu, avand in vedere ca am prestat vreo doua pedichiuri si doua manichiuri cu ea. Daca insistam un pic si nu imi era lene sa imi picteze ghearele, sigur aveam motive mai mari de lauda! Promit sa ma straduiesc ceva mai mult!

Cam asa se prezinta situatia. Mai avem doua luni si ceva pana la sfarsitul anului asa ca as spune ca inca stau bine. Sufar un pic ca n-am terminat inca nici un produs, dar la urmatorul update sunt sigura ca se va intampla si asta!

Voi cu ce va mai laudati in materie de "produse imposibil de consumat"? Vreun proiectel de cumpatare in desfasurare si la voi? Sau sunt singura careia ii place sa se autoflageleze?

vineri, 14 octombrie 2016

Produse consumate in septembrie

Sa spunem ca sfarsitul lui septembrie si inceputul lui noiembrie au insemnat iar "numai mama sa nu ajungi"! O data cu scoala, fii-mea a cules imediat dupa ziua ei o enteroviroza a iadului, pe care a impartit-o darnica si cu noi. Daca eu si tata-su ne-am mai tarat cat de cat pe picioare, pentru ea micuta, a fost urat rau de tot. Si dupa enterovireoza ce merge bine la toata familia? Pai nimic altceva decat o raceala din aia adevarata! Iubesc toamna, dar sezonul de monstrozauri nu il iubesc deloc! Prin urmare mami e iar zombi, incearca sa functioneze fara prea multa cafea si blogul ei saracul iar ajunge in paragina. 
Am descoperit surprinsa ca mi s-au dus naibii setarile pe aici, nu mai am blogurile preferate aici, nu imi mai merge cam nimic in bara de meniu, tot frumos ca o campie de floricele. Sper sa remediez problema, cu toate cele 5 maini stangi pe care le posed eu cand vine vorba de tehnica.
Lasand vorbaria, printre momente pline de emotii am reusit sa dau gata ceva produse si am venit sa vi le prezint azi.


Gelul de dus Balea cu vata de zahar miroase a toate parfumurile dulci si cofetaroase. Daca iubiti La vie est Belle, va trebuie gelul asta de dus. Dana, I am looking at you! Mai am cam un sfert din cea de-a doua sticla si m-am batut cu fii-mea pe el. Acum voi fi sincera, pe vremea asta, pielea mea super plangacioasa cere hidratare zdravana si gelurile Balea nu o prea ofera. Mirosul este insa atat de placut incat nu ma deranjeaza sa insist apoi ceva mai mult pentru indepartarea efectului reptilian.
Schauma Mirros Gloss sampon pentru stralucire, care nu stiu zau cum a ajuns in cosul meu de cumparaturi. Traiesc cu impresia ca l-am vazut laudat pe undeva si a trebuit neaparat sa incerc si eu. Nu mi-a placut! Pe langa faptul ca scalpul meu nu s-a inteles cam deloc cu el, aveam impresia ca imi turteste parul si il "ajuta" sa se ingrase mult mai repede. Ceea ce la mine e cel putin ciudat pentru ca parul imi sta umflat mereu iar de spalat ma pot spala si o data la 5 zile (n-am zis ca asta si fac, dar as putea).
Micelara Garnier nu are nevoie de nici o prezentare. O data la 3-4 luni mai dau gata o butelcuta. E minunata, o iubesc si o ador. Am vrut tare mult sa o iau pe cea bifazica, mai nou aparuta, dar cand am mers eu la cumparaturi nu am dat de ea la raft. Asadar am tot una roz, proaspat inceputa. 
Demachiant bifazic Garnier nu incercasem pana acum, dar pentru ca fetele il tot laudau, am zis ca e momentul. Rapunsul meu pentru acest demachiant e DAAAA! Nu e chiar la fel de misto ca cel Nivea, dar e foaaarte aproape. Asa ca am mai cumparat o sticluta. Cel de la Balea pe care il recumparam constant acum ceva vreme e cam apa de ploaie pe langa el. Just so you know!
Difference Selection by S.Oliver e primul parfum barbatesc la care gusturile mele si ale lui Mr. au coincis. Adica l-am considerat perfect plat! L-a primit cado' nu mai retin cand si de la cine, a fost ok-ish de folosit asa toata ziua cand nu vrei sa muti nasuri dar nici sa atragi vreo atentie. Works for me!:)) E genul ala de parfum clasic, cu o tenta de aftershave, nu prea fresh dar nici prea greu, nu prea masculin dar nici...ati prins voi ideea! Cert e ca l-am stricat pe om cumparandu-i parfumuri faine, asa ca acum trebuie sa ii rabd aerele de diva! Eu l-am invatat cu narav. Si sunt mandra de asta!

Vopsea Syoss Saten Ciocolatiu din care am folosit de fapt doua cutii, dar am zis ca e suficient sa pescuiesc una din cosul de gunoi....La inceputul lunii am trecut iar de la "pe umeri pletele-mi curg rau" la ceva mai usor de manevrat. Sau cel putin asa speram. Posed un bob asimetric care daca e aranjat arata super misto. Numai ca eu cu aranjatul parului stau cam prost, therefore arat ca o ciumafaie, dar aia e altceva. Si daca tot m-am tuns, dupa doi ani de zile am zis ca e momentul pentru niste vopsea. Asta era nuanta pe care o foloseam mereu, imi place vopseaua Syoss, dar parca acum nu ma mai incanta cum arata. As fi vrut ceva cu tonuri mai bogate, ceva mai intorcator de priviri si mai "ti-ai facut ceva la par". Voi analiza situatia pentru data viitoare.
Ulei de cocos Solaris, need I say more? Inca un borcan. Pentru ca avem probleme la cap fara uleiul Solaris. 
Nu prea arat eu de obicei produse de-ale lui Mr, dar acum s-a nimerit sa ni se termine deodorantele deodata si m-am gandit sa va spun. Jur pe roll on-urile Adidas de ceva ani si chiar daca din cand in cand le mai tradez, ma intorc mereeu spasita la ele. Acum l-am adus si pe al meu in club, dupa ce ani de zile a folosit numai Nivea, care momentan nu se mai ridica la vechile standarde. Foarte eficiente si frumos mirositoare!

Si ca final apoteotic, doua produse de makeup. Yey meeee!


Gloss Benefit Hoola care a fost intr-un project pan la un moment dat. Eu nu sunt fan glossuri. Deloc. Dar am zis ca daca tot il am, hai sa il folosim. L-am tinut in geanta si cand uitam sa plec cu ruj dupa mine il aplicam pe 'mnealui. Nu m-a impresionat in nici un mod. Un gloss banal, fara proprietati deosebite. Poate el sa fie Benefit, I don't give a damn! Mai am de vreo cateva aplicari, dar nu am de gand sa mai pastrez tubuletul inca o luna.
Max Factor Mastertouch All Day Concealer a fost un produs ok. Nu m-a convins pe deplin incat sa il vreau din nou, dar sincer fata de alte dude incercate la viata mea, asta chiar e bunicel. Sistemul de dozare mi-a placut, nu stiu de ce chestiutele astea twist up ma incanta, dar aia e. Am apreciat ca pot vedea exact cat produs mai am si desi m-am asteptat sa il termin foarte repede, l-am avut undeva in jur de 3-4 luni, cu precizarea ca nu am folosit in fiecare zi concealer. Acoperirea e destul de mica, merge pe zona de sub ochi, dar imperfectiuni nu reuseste sa camufleze clar. Nu mi s-a strans prin riduri, s-a mentinut decent pe parcursul zilei si pot spune ca avea un usor efect de iluminare. Problema principala e ca eu am momentan niste cearcane gen "groapa Marianelor" si va trebui sa ma reorientez spre ceva care sa le piteasca asa cum trebuie! Inca dezbat ce sa cumpar asa ca daca ma vedeti pe strada zilele astea, run the other way ca e posibil sa va speriati de mine!

Si-am incalecat pe-o sa si am scris romanul asa! 

P.S: I really missed this stuff!

marți, 20 septembrie 2016

Castelul de sticla - recenzie de carte

Daca ati stii voi de cand asteapta cartea asta sa povestesc despre ea pe blog. Am asezat-o pe birou si de cate ori m-am asezat la calculator am vazut-o. Numai ca timp de scris n-a fost caci in casa la noi s-au petrecut evenimente marete, numite inceputdescoala care s-au lasat cu perturbari de program si incercari disperate de a stabili o noua rutina. Sper ca suntem pe calea cea buna si o sa apuc sa mai livrez cate un articol pe aici. Sa revin insa la recenzia de azi.

In sectiunea beletristica de pe Libris ma pot pierde usor de tot cu orele. Si pot face liste peste liste iar daca ratiunea n-ar fi mai puternica decat dorinta as ajunge cu siguranta sa ma dea cartile afara din casa. Si asa nu mai am chiar mult pana la momentul ala! Goodreads mi-a spus ca mi-ar fi pe plac cartea asta Castelul de sticla. I-am citit descrierea si am decis ca mai mult ca sigur o sa fie o lectura fascinanta. Si nu am gresit deloc!


Castelul de sticla e biografia autoarei, Jeanette Walls, hotarata sa exorcizeze demonii trecutului sau vorbind despre ei in loc sa ii mai ascunda. Povestea familiei sale e una care nu are cum sa te lase indiferent. Jeanette provine dintr-o familie cel putin nonconformista, cu o mama artista care are tulburari de personalitate accentuate si un tata visator si alcoolic. Cei doi hotarasc sa isi creasca urmasii fara reguli, dar ceea ce vor reusi de fapt va fi sa ii dezechilibreze si marcheze puternic. Mutarile dese, foamea si frigul indurate in cele mai improprii conditii, lupta pentru supravietuire acolo unde ar fi trebuit sa existe de fapt comfortul unui camin, toate acestea pot darama un om care se formeaza. 

Surprinzator insa este felul in care copiii reusesc sa ramana uniti, sa se ajute unii pe ceilalti si sa fie ei mai maturi decat parintii lor. E induiosator faptul ca autoarea nu ii acopera de vina si incearca chiar si in cele mai dure momente sa le gaseasca scuze. Ajunsa la maturitate, cu o familie fericita ea nu doar ca si-a iertat parintii pentru greselile facute, dar ii iubeste si incearca sa ii inteleaga. 

Marturisesc ca au fost pagini care m-au zguduit pur si simplu pentru ca mi-e greu sa imi imaginez viata in astfel de conditii, pentru ca mai presus de orice eu vad siguranta copilului meu. Admit insa ca nu suntem toti plamaditi din acelasi aluat si ca uneori ceea ce noua ni se poate parea demn de dispret e pentru altii un stil de viata perfect rezonabil.

Imi plac biografiile oamenilor care au reusit impotriva tuturor piedicilor. Pentru ca e greu sa iesi om drept dintr-un mediu stramb si sunt putini cei carora le iese treaba asta. Jeanette Walls a reusit sa ma cucereasca tocmai de aceea, pentru ca nu e o invinsa a sortii, pentru ca nu isi plange de mila si pentru ca a reusit sa ma faca partasa a copilariei sale atipice explicandu-mi pe parcurs cat de diferita poate fi fericirea pentru fiecare dintre noi.

Va recomand cu draga inima cartea asta, o sa va dea mult de gandit!

miercuri, 7 septembrie 2016

Red my lips

 Inainte de a face pe bune introducerea la postarea de azi, trebuie sa fac o introducere la introducere. Ieri ieseam din Donuterie cu pitica mea, cu unchiu-meu si vara-mea care venisera intr-o scurta vizita in Sibiu. Avusesem una din cele mai nasoale zile din ultima vreme si nu stiam pe ce lume sunt, capul ma durea de nu vedeam pe unde merg. Am iesit si am auzit pe cineva care mi s-a parut ca ma striga. Am intors capul si o tipa faina parea ca intr-adevar mi se adreseaza mie. Nauca de creieri am zis ca mi se pare, nu o cunosteam...Si cand mi-am indreptat privirea spre ea mi-a spus:"Scrie in continuare!" Am ras si cred ca i-am multumit apoi am mers mai departe. Efectiv dupa un minut am realizat! Fata aia ma citeste? Fata aia mi-a zis sa scriu in continuare! Zambeam ca tampita si ma simteam ca ultimul om pentru ca nu am stiut sa reactionez. Ii tot spuneam vara-mii "O fi zis ca sunt o salbatica, o ciudata, o nesimtita!" Asadar tu, cititoare draguta, iarta-ma! A fost prima oara cand m-a abordat cineva care ma citeste! Si...multumesc! Nu ai idee cum m-am simtit si cat de mult a contat! Dupa acest mic moment semi dramatic revin la postarea de azi...


Daca ma intrebai acum doi-trei ani cat de des port ruj rosu as fi ridicat o spranceana si ti-as fi aratat unicul meu tub de ruj rosu, detinut din vremea cretacicului si atins cam de trei ori pe an. Mi se parea ca pentru rujul rosu ai nevoie de atitudine, de un anumit moment al zilei, de dinti mai albi, de piele perfecta, de un anumit outfit. Mda, partial corect!
Rujul rosu are in el niste magie. Daca te prinde te transforma si te face dependenta. Ajungi sa il iubesti cu pasiune nebuna si sa te doara in cot ca nu ai pielea perfecta, dintii perfecti sau ca porti niste haine care "nu merg cu ruj rosu" pe la 10 dimineata. De cand am inceput sa port rosu frecvent am inteles ca imi poate face o zi proasta mai buna. Ca ma poate face sa par mai increzatoare in momentele in care as vrea sa ma tarasc sub o piatra si sa dispar. Si pentru ca uneori fake it till you make it chiar functioneaza, tubuletul cu ruj rosu a devenit aliatul meu pentru a ma simti mai "put together" decat sunt adesea.

Si uite asa am ajuns eu sa detin cateva exemplare de rosu cu texturi diferite, de la branduri diferite, iar azi vi le arat si voua si va spun cand intind mana dupa fiecare dintre ele.

Incep cu cel pe care l-as cumpara si recomanda oricui de 100 de ori. Lip stainul Sephora. I-am facut review anul trecut, cu lux de amanunte. L-am purtat de atunci de multe multe ori si nu m-a dezamagit niciodata. Intre timp am capatat dexteritate in aplicare, uneori folosesc si contur, alteori nu. Daca vreti ruj rosu mat care sa reziste si sa reziste si sa reziste, 01 Always Red de la Sephora e raspunsul. Personal il simt comod pe buze si fara sa ezit as da din nou banii pe el.

Un alt ruj lichid, recent ajuns in colectia mea este acesta de la Horst Kirchberger, nuanta 57. In caz ca nu ati auzit de brand-ul asta, nu va temeti, o sa mai auziti pe la mine de ei. E o firma nemteasca, cu produse profesionale pe care le distribuie in general in saloane. Un fel de Malu Wilz if you will, in lipsa de alta comparatie mai la indemana acum. Dupa cum vedeti cred, fata de cel de la Sephora acesta are o usoara tenta portocaliu-coral. E un rosu un pic mai varatic din punctul meu de vedere, mai cald, mai solar. Mai neiertator cu dantura, asta e clar! Aspectul e tot mat, dar rezistenta nu e la fel de indelungata ca la cel Sephora. As zice undeva la 6-7 ore si se transfera un picut. Nimic grav, nu raman cu buzele conturate pe margine si goale in centru, dar tot Sephora ramane pe primul loc. Acesta e si un picut mai uscat pe buze, simt nevoia de balsam imediat ce il dau jos dupa cateva ore de purtare.


Mai sus avem in ordinea numerelor de pe tricou: Lipstain Sephora, Lipstain Horst Kirchberger, creion Maybelline, lipliner, ruj Horst Kirchberger si ultimul swatch lipliner cu rujul sheer deasupra.

Maybelline Color Drama Intense Velvet Lip Pencil in nuanta Light it up! e rosul clasic spre care intind mana zi de zi. E comod de aplicat datorita formei de creion, e suficient de cremos incat sa imi mentina buzele fericite dar suficient de mat incat sa il iubesc eu cea care nu se mai da in vant dupa stralucire. Rezista cu brio cateva ore bune, daca nu mananc intre timp ramane pe pozitii cel putin 5 ore. Nuanta e intensa si opaca, pretul e bun, I love it! Pacat ca il gasesc numai online, in rest numai de bine.

Nu in ultimul rand am si un ruj clasic Horst Kirchberger, din gama Shine Attitude. E nuanta 20 si recunosc ca imi place in primul rand din cauza ambalajului. Tubul cu finish metalizat, cu un sistem de inchidere tare ingenios (imi place la nebunie click-ul pe care il scoate tubul cand il apesi la baza pentru a scoate capacul) ma face sa ma simt glam numai purtandu-l in geanta. Initial cand l-am vazut am zis ca e o greseala si nu o sa port asa ceva. Pare extrem de intens, are niste shimmer auriu si finish-ul e lucios? Not for me, as fi fost tentata sa declar! Ei bine... De fapt el e mult mai cuminte decat pare. Aplicat cu o mana usoara arata ca un stain discret pe buze si in general asa il port. Buzele au aspectul ala umed, iar sclipiciul auriu e practic insesizabil. Asa ca il aplic cu incredere cand simt nevoia de ceva ultra hidratant si care sa nu necesite mari batai de cap. Nu rezista cine stie cat pe buze, dar si cand se  estompeaza nu lasa urme inestetice in urma si poate fi reaplicat cu usurinta.

Uneori ii alatur si un contur de buze rosu, umplu si interiorul buzelor cu creion si il aplic peste pentru a intensifica nuanta. Efectul e unul care imi place si in cazul asta, asa ca am ceva optiuni.

Concluzia se impune, all the retro stuff is getting to my head! Daca ar fi sa mai cumpar un singur rosu in perioada urmatoare (dar nu o voi face ca mi s-ar parea excesiv), acela ar fi cu siguranta Russian Red de la MAC. Pentru ca declar pe proprie raspundere ca rujurile lor isi merita banii aia multi pentru ca sunt minunate. Ahh si inca mai tanjesc dupa Gabrielle de la Chanel, dar hey, cine il mai pune si pe ala la socoteala, nu?!

Sa va aud domnite? Care va e relatia cu rujul rosu? Il iubiti, il urati, va intimideaza? Care e tubul vostru preferat de rouge si ce nuanta va face inima sa bata mai repede?

luni, 5 septembrie 2016

Absolut stralucitoare - recenzie de carte

Am intrat intr-o etapa in care sa am 100 de haine traznite nu ma mai incanta. Vreau functional dar clasic si elegant. Am ajuns intr-o etapa in care parca incep sa seman ca principii cu bunica, fapt care ma cam sperie pe alocuri. Putin si bun, totul sa mearga cu totul, sa poata fi purtat in orice context. Avand in vedere treaba asta m-am apucat de sondat in sifonier si situatia nu e roz deloc. I need basics, people! 

Stiu care sunt piesele alea cheie de care am nevoie si cu toate astea mi-a placut sa citesc cartea Cinziei Felicetti, Absolut stralucitoare. Nu aveam asteptari marete de la ea si probabil tocmai de aceea a fost chiar simpatica si daca va pasioneaza domeniul modei dar si al cinematografiei, va indemn sa ii dati o sansa.

Cartea e o incursiune in istoria modei practic, cu multe referinte cinematografice  inserate pe parcurs, sondand detaliile celor 10 elemente pe care Cinzia le considera esentiale pentru garderoba oricarei femei. Se simte o usoara nota de snobism in unele capitole? Absolut! Te face cumva cartea sa simti ca vrei sa te transformi intr-o sosie a sofisticatelor glam ladies de la Hollywood? Oooo, da!


Ceea ce stiam deja mi-a fost confirmat inca o data. Simplu si elegant va ramane mereu clasic. Sunt anumite elemente care nu se demodeaza vreodata si care te pot scoate din impas daca stii cum sa le alegi. Sunt lucruri in care merita sa investesti si care te vor ajuta sa te simti stralucitoare. Desigur, nu spune nimeni ca e nevoie sa arati ca scoasa din cutie 24 de ore din 24 (God only knows cum arat eu in majoritatea orelor din zi), nici ca daca iti place sa porti imprimeuri zbenghi si culori neon esti vreo dubioasa! Departe de mine gandul asta! Spun insa ca eu simt nevoia unei lente transformari. 

Habar nu am daca are vreo legatura faptul ca sunt tot mai aproape de 30, daca in cele din urma am reusit sa inteleg ca rareori imi iese treaba cu hainele statement si la moda sau daca e doar o etapa si in cativa ani o sa port rochii metalizate si cizme de latex. Cert e ca pentru acelea care simt o tendinta spre eficientizarea garderobei lor, cartea asta e faina de lecturat.

O sa ma apuc sa strang bani de o geanta Chanel? Ha! Ha! A fost buna asta, v-a placut, nu? No way! Dar in schimb o sa ma rezum la o geanta care sa arate cat mai ok si sa reziste cat mai mult. O sa imi port cu mandrie in continuare rujul rosu, that's for sure si o sa incerc sa il conving pe al meu barbat ca nu inseamna ca merg la inmormantare doar pentru ca imi place sa port rochia aia neagra. 

Ca sa concluzionez, daca va surade o lectura din zona de fashion si lifestyle, va recomand Absolut stralucitoare. E mai mult decat un articol de revista glossy, dar tonul nu e departe. E o sa va dea senzatia aia de "ce bine ca sunt femeie si am voie sa ma desfat cu micile placeri superficiale ale vietii". Nu consider ca am irosit o zi din viata citind-o chiar daca e departe de a fi vreo mare capodopera. In cazul in care va tenteaza o gasiti pe Libris la un pret super prietenos. Eu planuiesc sa o dau mai departe catorva amice care au nevoie de o interventie in viata lor (dupa cum chiar ele marturisesc). Sharing is caring, nu?


sâmbătă, 3 septembrie 2016

Project Pan? Again?

Cum sa pun eu problema? Dupa cum stiti de ceva vreme deja trec printr-o faza minimalista. Am ajuns la uluitoarea performanta de a avea doar ce imi e necesar in materie de ingrijire. Stiu ca pare de neimaginat dar in dulapiorul meu de baie bate vantul si e super asa. Termin gelul de dus? Cumpar altul! Termin lotiunea de corp? Cumpar alta. And so on, ati prins ideea. Si ma simt MINUNAT. Sunt in "renovari de garderoba" si urmeaza sa va povestesc in curand despre o carte care m-a inspirat in perioada asta. La capitolul makeup tot jale mi se pare ca e. Consum, nu cumpar si totusi cumva cumva zici ca produsele mele fac pui.


Asadar intram iar in ele cu maxima hotarare, desi am zis ca gata, I am done. De data asta planuiesc sa fac cam asa. Pornesc cu zece chestii pe care imi propun sa le termin pana la sfarsitul anului. Imediat ce termin ceva, inlocuiesc cu alt produs din colectie, in speranta ca pana la sfarsitul lui decembrie o sa reusesc sa consum cat mai multe chestii. Ma gandesc ca un update pe luna ar trebui sa fie mai mult decat suficient, nu?

Iata candidatele.

Paleta mea Oh So Special are o varsta pe care mi-e jena sa o mentionez public. E iubita si destul de muncita dar nu mai poate sta prea mult prin zona. Ce vreau eu e sa mai vad metalul la inca doua farduri din ea pana la sfarsitul anului. Macar atat. Either way, in 2017 nu mai ramane cu mine. Daca chiar voi muri de dorul ei pot sa cumpar una noua, ca nu e editie limitata sau ceva de genul.

Pudra asta Catrice...nu stiu de ce ma chinui cu ea de fapt. Poate pentru ca sufar de masochism, who knows? Cert e ca vreau metal. Nenorocitul ala de metal. Si pe urma o sa pot cu inima impacata sa o arunc de pereti, sa sar pe ea cu picioarele, sa ii dau foc si....ati inteles ca imi place foarte tare despre ea, da?

Lip stuff looks like this.

Balsamul Apivita cu rodie e minunat dar a suferit un accident trist. Camping. Stat in rucsac in masina pe caldura. Diana desteapta aplicat pe buze. Balsam deformat si revarsat peste margini. Not pretty to see. E la fel de eficient in continuare si stiu ca nu o sa fie o problema sa il dau gata.

Creionul Color Drama in nuanta Light it up e si el un produs care nu mi-e teama ca va face multi purici. Il iubesc de mor si am decis sa ma bucur de el la potential maxim. Veti primii detalii despre creionul asta rosu ca focul intr-o postare care vine pe saptamana viitoare probabil, asa ca stati prin zona.

Mi-am dorit ruj Nyx Round o gramada de timp. Si in cele din urma mi-am luat Tea Rose, o nuanta tare purtabila de roz prafuit, cumintel, care merge la orice ora din zi. Era sa zic si din noapte, dar eu noaptea ori dorm ori port rujuri visinii. Faza e ca m-am invatat sa imi placa altfel de texturi. El e minunat dar mi se pare prea cremos pentru gusturile mele actuale. Nu e deloc un ruj nasol. Avand in vedere ca e asa moale cred ca o sa mearga rapid treaba desi e aproape nou. Pot sa il aplic chiar si ca balsam la cat de hidratant se simte pe buze. 


Revlon Colorstay are deja un an si ceva si il folosesc extrem de rar. In principiu la evenimente pentru ca e bullet proof pentru mine. Faza e ca nuanta Sand Beige oricum merge doar cand sunt nitelus bronzata. Asa ca am decis sa fac un heirup si sa incerc sa il port totusi cateva zile pe saptamana daca tot m-a pupat soarele vara asta. 

Creionul negru Rimmel Scandaleyes nu ma da deloc pe spate. La cat il lauda lumea ma asteptam sa fie super misto si sa reziste vesnic pe waterline. Ei bine, nu face asta. Eu in general nu am problema cu creionul de pe linia apei, dar asta se cam intinde. Asa ca ii dam bice si purtam machiaje goth pana il termin! Vreau sa fac senzatie la sedintele cu parintii de la grupa pregatitoare! (pentru cei care nu se prind ca sunt sarcastica, chill people, nu ma duc sa imi fac copilul de ras, stiu sa mimez normalitatea in contextul social necesar)

Hgh Beam de la Benefit e un iluminator tare fain. Eu am varianta asta micuta si draguta si pentru ca e un produs lichid/cremos am decis sa nu il las sa zaca prea mult in beauty case. Mai ales in sezonul rece produsele de tipul asta sunt minunate pe tenul meu secat de viata, asa ca sper sa imi iasa treaba!

Inchei apoteotic cu doua produse care nu sunt chiar de makeup, dar sunt pe aproape in my book. 

Parfumul Azzaro Visit a fost povestit pe larg in articolul asta. Imi placea foarte mult initial dar ceva s-a intamplat cu preferintele mele in materie de parfumuri si nu pot sa zic ca mor de dragul lui acum. In prezent am patru parfumuri si mi-am propus sa raman cu cate unul pentru fiecare sezon asa ca Azzaro is going down! Numai sa se mai racoreasca inca un pic pentru ca inca mi se pare ca e prea intens pentru caldura de afara.

Si la oje am facut mari progrese. De la 100 si ceva cate aveam acum vreun an si jumatate, am ajuns pe la 30 de bucati cred. Si da, inca sunt multe pentru frecventa cu care imi pictez eu ghearele. Frumoasele astea din gama Supershine de la Flormar nu mai sunt pe piata de ceva vreme din cate stiu eu. Am cateva bucati si m-am gandit sa ma bucur de ele pana cand se ingroasa de nu mai am ce sa le fac. Incep cu movul asta stralucitor pentru ca...MOV STRALUCITOR!

Si-am incalecat pe-o sa si incepem project pan-ul asa! Anyone care to join me?

vineri, 2 septembrie 2016

August Empties

Si uite asa a trecut vara. Puf! Intr-o secunda parca! O vara in care as fi vrut sa fac mai multe si nu am facut dar de care m-am bucurat totusi pentru ca m-a invatat niste lectii importante.Toamna asta aduce cu ea schimbari in dinamica zilelor mele, dar vom trai si vom vedea cum se mai potrivesc lucrurile. Imi pare rau ca am fost o straina pe aici, articolele mi se inghesuiau in minte dar nicicum nu am gasit energia sa le astern din taste. Ceva inca nu e la locul lui privind imboldul de a scrie, dar imi dau suturi in speranta ca pana la urma ceva rutina o sa reapara. Pana una alta pentru cine a mai ramas pe aici am pregatit plasa cu gunoaie din luna august.

Gelul spumant demachiant Gerovital Happiness a fost okish dar nu m-a impresionat deloc ca sa ma convinga sa il mai cumpar si a doua oara. Era un gel cu ceva particule exfoliante prin el, gandit chipurile sa iti curete tenul in profunzime si totusi in mod delicat. Sa am pardon nici nu simteam particulele alea pe piele. Le mai simteam uneori in ochi si va rog sa ma credeti ca nu era placut! Pe alocuri mai usca si tenul asa ca i-as spune pas pe viitor.

Demachiantul bifazic Farmec isi face treaba binisor, dar nu ii ajunge nici la dejtul mic bifazicului Nivea. Cam atat ar fi de spus. Am in folosinta acum varianta de la Garnier si imi place mult mai mult. Asadar sorry, nici pe acesta nu l-as mai lua.

Laptele demachiant Bioten cu miere si cimbrisor e old friend pe aici. L-am cumparat de zeci de ori fara numar. Ieftin si bun as spune eu. Acum il am pe cel cu extract de gutuie de la Elmiplant, din simplul motiv ca imi place sa le mai alternez.

Crema pentru conturul ochilor din gama Q10 cu ceai verde Cosmetic Plant a fost o descoperire epocala la vremea ei. Acum vreo 6 ani cand am inceput sa o folosesc era perfecta. Numai ca intre timp nevoile in materie de hidratare in zona ochilor au cam crescut. Deh, varsta, ce sa faci! Chiar daca hidrateaza ok, nu mi s-a mai parut suficienta pentru mine, asa ca aici ne despartim. Ambalajul mi s-a parut enervant mereu pentru ca ramane produs pe fundul recipientului si pompita nu il mai scoate. Ar trebui sa desurubez la fiecare aplicare si iertata fie-mi indrazneala but ain't nobody got time for that! Recomand totusi crema asta ca e ieftina si buna pentru cineva mai tanar sau pentru persoanele care nu au zona din jurul ochilor extrem de uscata.


Masca cu alge de la Sephora e facuta special pentru conturul ochilor. Vine sub forma unor pad-uri saturate cu solutie, pe care le proptesti frumos sub obloane si stai asa vreo 15 minute. Am decis ca vremea ei a venit dupa o nunta epica la care am participat in weekendul trecut. Dupa topaiala 10 ore si bar de cocktailuri eram....un pic daramata! Asa ca am recurs la un mic spa session, asta dupa ce am dormit undeva la 12 ore (fiti binecuvantati bunici care ati dus copilul in vacanta atunci cand trebuia). Am stat cu masca sub ochi sperand la un miracol. S-a intamplat? Mnup! Tot asa obosita aratam, dar intr-adevar pielea se simtea mai supla si hidratata. Nu pot spune ca face minuni dar e ok. 

Uleiul de migdale dulci de la Solaris e minunat. L-am folosit ca demachiant pentru ochi, ca ulei pentru ten, ca ulei de corp, l-am folosit pe cuticule. Ce sa va mai spun, e multifunctional cu adevarat! Cu siguranta ma reaprovizionez curand pentru ca va fi de baza mai ales in sezonul rece.

Gelul de dus Bonne Humeur de la Klorane chiar imi dadea o super stare de bine. Avea un miros fructat, usor acid, care ma facea sa imi lase gura apa. Este destinat pielii sensibile dar va spun sincer de tot ca pentru un gel de dus Klorane aveam asteptari mai mari. Nu mi-a uscat mai tare pielea soparleasca, dar nici nu a ramas vreo senzatie placuta dupa dus. Mirosul a fost de nota zece dar in rest nu i-am gasit calitati extraordinare.

Baza fortifianta de la Farmec e musai de cumparat iar cat de curand. Pe testate manichiura imi rezista mult mai bine cu ea aplicata sub oja, orice  culoare se aplica mai uniform daca o folosesc inainte. Nu stiu daca a fortifiat sau nu, dar cert este ca eu nu stau fara ea si nu sunt musai interesata sa testez alta baza mai scumpa. La cat mi-am facut unghiile in ultima vreme ar sta si aia nefolosita!

Moment de reculegere pentru oja Rimmel Moon Walking din colectia Space Dust. O texturata superbaaaa care ducea la beculiri in ochi o data ce o priveai. Baiul e ca s-a ingrosat nu rau ci groaznic. Si e mare pacat pentru mai aveam cam jumatate de sticluta. Trist, foarte trist.

Nail polish Correctorul de la S-he mi s-a parut o treaba faina. Era usor sa cureti micile greseli de pe piele. Problema e ca eu sunt o lenesa mare. Si daca o dau un pic in bara cu oja, nu ma agit prea tare pentru ca stiu ca dupa ce se usuca se curata imediat. Asa ca un pas in plus nu e chiar ce prefer in materie de ingrijire a unghiilor. De fapt, in materie de nimic. Am folosit creionul pentru ca l-am avut si chiar functiona, dar nefiind o entuziasta a manichiurilor nu m-as duce sa il cumpar. Daca pe voi va pasioneaza joaca cu culori pe unghii chiar il recomand, nu e nici foarte scump si face treaba bine!

L'oreal Volumissime x4 a fost acum vreo 6-7 ani rimelul care imi placea la nebunie. Nu l-am mai cumparat de atunci si am decis ca mi-e dor de el. Well, soc si groaza. Mi s-a parut average si atat. Nu mi s-a mai parut ca da nici super volum, nici mega alungire. Ba mai mult am avut impresia ca s-a ingrosat cam repejor si ca facea "scame" sub ochi. E posibil sa fi nimerit eu unul cu probleme, nu zic ca nu. 

Un rimel pe care m-am bucurat tare mult cand l-am primit a fost cel de la Artdeco din colectia scoasa in colaborare cu Dita von Teese. In caz ca ati deschis televizoarele mai tarziu va anunt ca eu mor dupa chestii pinup si dupa glamour and burlesque ladies, asa ca Ditaaaaaaaaaa! Zic mama sa vezi acum ce ma da pe spate mascara asta! FASSS! Mare fas. Un fas atat de mare de il aud si acum pe fundal. Am folosit de maxim 4 ori produsul si am renuntat pentru ca de fiecare data a fost mega fail. Pe langa faptul ca aratam de parca nu aveam nimic pe gene si daca aplicam timp de 10 minute, nu trecea o ora si eram raton. Dar nu asa, un picut cu umbre sub ochi. RATON! Si eu nu am de obicei problema asta. Da, a fost cald, e adevarat, dar nu e posibil asa ceva, mai ales ca nu m-am frecat la ochi ca sa gasesc o scuza. Mare NU! 

Despre Essence Make Me Brow am spus la un moment dat ca e asa si asa. I take it back. L-am terminat si am mai luat unul. Arata super natural pe sprancene, le tine la locul lor, le umple frumos si toata operatiunea de aplicare dureaza sub un minut. Eu nu sunt fan sprancene ultra conturate, nu m-am aventurat inca in lumea complicata a pomezilor, gelurilor ai ltor diverse pentru sprancene. Pentru tufele mele e suficienta treaba asta de la Essence. Stiu ca il lauda lumea ca ar fi super dupe dupa Benefit asa ca puteti incerca si voi daca nu ati facut-o deja.

Iacata! Cam asta am dat eu gata in august! O fi bine, o fi rau, va astept pe voi sa imi spuneti!

luni, 8 august 2016

Culoarea - recenzie de carte

Dupa cum v-am spus, cand am comandat Miniaturista  mi-a fost imposibil sa ma opresc, asa ca in cos mi-a mai aterizat un volum din sectiunea carti beletristica. Da, stiu, e o boala grava! Am un teanc de carti de citit care ma intimideaza si totusi nu ma pot opri din a vrea altele si altele. Wishlistul meu e kilometric. 

Citisem de multe ori despre Culoarea de Rose Tremain. Desi stiam ca aceasta autoare e una prolifica si apreciata nu pusesem inca mana pe nici una din cartile sale. Pentru ca in libraria online de baza aveam romanul acesta cu o reducere semnificativa, am decis ca momentul potrivit a sosit. Si Doamne, bine am facut! Chiar daca nu fac asta de obicei, va spun din capul locului ca mi-a placut extraordinar de mult! Si dupa ce am dat cu spoiler, va explic si de ce.


Joseph si Harriet Blackstone sunt proaspat casatoriti. Motivele care au dus la aceasta uniune sunt departe de romantismul la care am putea spera. Totusi cei doi sunt hotarati sa cladeasca un viitor luminos impreuna si pornesc spre taramul fagaduintei lor. Parasesc Anglia pentru Noua Zeelanda, luand-o cu ei si pe mama lui Joseph, Lilian. E mijlocul secolului al XIX-lea, momentul cand goana pentru aur prinde amploare pe taramurile unde cei trei planuiesc sa inceapa o viata prospera. Lesne de inteles ca mirajul bogatiei il va atrage in mreje pe Joseph iar evenimentele ce vor decurge din aceasta obsesie se inlantuie cu rapiditate.

Daca ma cititi de ceva vreme stiti deja ca am o mare slabiciune pentru romanele istorice, mai ales cand sunt scrise bine. Si Culoarea e fix acel gen de roman! In ciuda faptului ca pe alocuri poate deveni plictisitoare prin descrieri, n-am simtit nici un moment ca ar fi un chin lectura. M-am plimbat prin locuri pline de farmec, prin vai stancoase pline de pericole, am scormonit argila cu unghiile incercand sa prind un strop din praful aurifer...am fost acolo. Va avertizez pentru cei pudibonzi ca sunt anumite pasaje care va vor starni dezaprobarea. Ma bazez insa pe faptul ca suntem oameni maturi si ca putem trece peste asta, intelegand ca pentru ca o carte sa semene cu viata reala...ei bine, trebuie sa semene cu viata reala!

Am indragit-o pe Harriet si l-am dispretuit profund pe Joseph. As fi vrut sa imi fie mila de el dar nu am reusit. L-am vazut ca pe un om cazut care a adaugat putin cate putin la greselile trecutului de care incercase cu disperare sa fuga. Mi l-am imaginat ca pe genul de barbat pe care daca l-as intalni in viata reala as vrea sa il palmuiesc. Harriet in schimb si-a castigat locul in galeria eroinelor stoice, care isi sufleca manecile si fac ce e de facut! In galeria literara a femeilor cu care as vrea sa seman macar 2%, pe care soarta nu le ingenuncheaza, care nu renunta la lupta oricat de disperata ar putea parea situatia, oricat de "fara de iesire".

Ce se intampla in final cu cei doi? Reuseste Joseph sa isi implineasca marele vis de a fi un om bogat? Reuseste Harriet sa isi umple golul din inima? Se va schimba relatia celor doi pana in final? Nu va dezvalui mai mult, va invit doar sa comandati cartea si s ao devorati repejor!

vineri, 5 august 2016

Miniaturista - recenzie de carte

Era o dimineata sufocanta pe strazile din Sibiu. In buna traditie eu si Katia am intrat intr-o librarie sa "ne racorim". De fapt sa ne plimbam degetele pe cotoare reci de carti si sa rasfoim pagini. E un hobby cam dubios, dar hey, asta este! Privirea mi-a cazut pe o carte despre care nu auzisem. M-a atras ca un magnet. Ajunsa acasa am facut un research de fix 30 de secunde dupa care am adaugat-o in cos pe libraria online preferata (mai face cineva asta? research in librarie fizica si apoi cumpara online ca e mai ieftin?)


Am asteptat coletul cu mare nerabdare si am inceput sa citesc imediat ce am primit-o. Desigur ca din sectiunea de carti beletristica am mai adaugat in cos inca un volum, ca sa nu se simta Miniaturista singurica. Despre acea carte va povestesc curand...Numai ca pe urma a urmat concediul si nu am apucat sa va vorbesc despre ea. Miniaturista de Jessie Burton este un roman istoric, plasat in secolul al XVII-lea intr-un Amsterdam condus in principal de fanatism religios. Nella Oortman soseste in toamna lui 1686 in casa celui care i-a devenit sot, bogatul negustor Johannes Brandt. Nella e o tanara care viseaza la o viata fericita dupa ce a trait lipsurile datorate nechibzuintei tatalui sau care isi lasase familia ingropata in datorii. 

De la bun inceput Nella simte ca e singura si ca in aerul somptuasei case misterele plutesc sufocand-o. Johannes e mai mult plecat, o evita si se incuie in biroul sau refuzand sa o intalneasca prea des. Tanara e lasata in compania cumnatei sale, Marin, o femeie rece, excesiv de evlavioasa si extrem de critica. 

Totul e pe cale sa se schimbe pentru Nella cand va primi cadoul de nunta ales de sotul sau. O casa miniaturala, replica a propriei gospodarii. Dornica sa isi completeze camerele tanara apeleaza la ajutorul unui minaturist, dar ceea ce urmeaza o umple de neliniste. Persoana care ii trimite miniaturile pare sa cunoasca ascunzisurile intregii lor case, stie toate secretele si trimite semne pentru Nella, dar aceasta nu reuseste sa le descifreze decat atunci cand e prea tarziu. 

Desi finalul m-a dezamagit crunt pentru ca cel mai mare secret nu a fost dezvaluit, cartea asta m-a tinut ca pe ace si mi-a placut. Mult! Trateaza niste subiecte tare interesante in contextul istoric dat si sunt convinsa ca orice fan de fictiune istorica ar gasi aceasta lectura ca o adevarata delectare. Nu pot dezvalui mai ult pentru a nu va strica placerea lecturii, dar credeti-ma ca merita din plin sa va rupeti din timpul vostru.

Veti descoperi o lume fascinanta, veti incerca sa intelegeti mecanismele din spatele negotului cu zahar, veti dispetui personajele si apoi le veti plange soarta nemiloasa, o sa ajungeti sa o indragiti pe Nella pe parcursul transformarii ei din copilita nestiutoare in femeie puternica pe umerii careia apasa secretele intunecate ale noii sale familii.

Ati citit aceasta carte? As fi curioasa ce impresie v-a lasat.

miercuri, 3 august 2016

July Empties

Cred ca am rugina la incheieturi de cand n-am mai scris. Si praf pe creier. Si ce e mai rau, m-am cam invatat asa. Mi-e greu si lene sa ma mobilizez, dar azi am venit cu un nou set de goliciuni. Destul de zdravana productia de luna trecuta, dar prevad ca si mai zdravana va fi cea de pe august.  


Am reusit sa mai dam gata un sampon/gel de dus Bubchen cu zmeura. Nimic nou aici, nu detaliez, parul si pielea picei se impaca bine cu produsul asta. Momentan am luat altceva dar sigur revenim pe viitor.

Sare de baie Sargen luata de la Slanic Prahova din salina. A fost ok cred, dar nu am observat nimic iesit din comun. Varianta noastra a fost albastra si imi colora apa din cada de ma facea sa ma simt ca in Tenerife! Mirosea bine, nu usca pielea, era un pas din ala de rasfat dupa o zi obositoare. Daca avea ceva efecte la nivel fizic nu stiu sa va spun.

Inca un prieten vechi, gelul de dus Cookies 'n' Vanilla de la Ziaja. E love all the way, totul de la miros la consistenta. Ne cam plictisisem de el asa ca acum incercam altceva de la Ziaja. Il recomand insa cu mare caldura, e ieftin si bun.

Am mai avut in trecut geluri de dus Elmiplant Senses Touch si mi-au placut destul de tare. Asa ca inainte de a pleca in concediu am insfacat varianta asta cu alge si minerale marine. Era 5 lei bidonul in Carrefour. Sincera sa fiu, mirosul nu ar fi fost prima mea alegere, nu prea sunt fan chestii din astea oceanico-breezy, dar am decis sa fac economie de spatiu in bagaje (care si asa erau multe) si sa iau un gel de dus la comun. Si Mr. a zis ca nu ar prea vrea sa miroasa a flori sau prajituri dupa dus, asa ca am luat ceva mai unisex. Pana la urma am indragit aroma si imi amintea de mare de cate ori am deschis sticla dupa ce am revenit acasa. Singura pkangere e ca parca usca un piculet pielea, dar hey, oricum pielea mea era cam uscata pe motiv de stat la soare si uitat sa ma cremuiesc dupa aceea de fiecare data. 


In cele din urma am dat gata CC Cream-ul Gerovital Happiness. Nu o sa plang dupa el. Nu pot spune nici pe departe ca a fost nasol, dar il vad potrivit pentru un ten uscat sau hai treaca unul normal. Pe ten mixt sau gras, mai bine stati departe. O sa beculiti ca o discoteca din anii '90 si o sa vi se separe machiajul pe zonele mai problematice. Ca acoperire era fain, aspectul natural, dar beculeam de muream. Nu doar pe calduri a fost asa, ci si in primavara pe temperaturi decente. I'll pass!
Peeling Gel Balea ceva editie limitata cu iasomie. Da da, bla bla. Stiu, peelingul mecanic e dracul pe Pamant si o sa imi agresez pielea pana o sa raman fara. Ei bine, tough luck! Imi place violent...Ma refeream la exfoliere, bai minti bolnave! Din pacate peelingul asta n-a fost nici o branza. Particulele alea erau multe si micute dar nu isi faceau treaba. Cred ca motivul era ca se aflau intr-o baza prea lichida si se imprastiau care incotro. Nu l-as mai lua a doua oara chiar daca a fost ieftin si nu mi-a creat probleme. Daca voi preferati sa nu va "zgariati tenul" probabil ca ar putea sa va placa!

Balsamul Apivita cu miere a avut ridicata o intrega statuie in articolul de aici. A fost MINUNAT si gata! Acum prin atentia lui Dee am unul nou, cu rodie. My life will never be complete again fara un balsam Apivita!

Batonul corector de la Oriflame a avut o soarta trista. Dulapiorul cu cosmetice e plasat la mine in baie in mod inteligent. Deasupra toaletei. Si cum mereu e aglomerat in dulapior mai mereu pica ceva de pe acolo. Asa ca intr-o dimineata somnoroasa cand am intins mana dupa crema hidratanta, am lovit batonul asta. Care a zburat fix pe gresie, langa wc. Cu capacul zburat. Si s-a frant in doua. Si daca nu se rupea, tot nu il mai puneam pe moaca. E un produs tare misto, care chiar usuca balaurii de pe mufa. Asadar o sa il cumpar iar, cat de curand.


Mostra de Quelques Notes D'amour de la Yves Rocher mi-a reconfirmat parerea despre el. E un parfum elegant, misterios, dar...nu e pentru mine. Nu il detest, probabil l-as folosi daca ar fi singurul meu parfum. Dar nu e ceva care sa ma reprezinte. Si am ajuns intr-o etapa cu parfumurile in care nu mai vreau sa am multe. Ci unul sau doua cu care cand ma dau sa ma simt perfect. Asa ca nu l-as cumpara, dar v-as recomanda sa il mirositi iar daca va place sa prindeti o promotie buna si sa il luati!

Lumanarile de la Ikea make a comeback! Pe asta cu liliac care e ditai borcanul am ars-o (heeeey!) vreo 3-4 luni. Pentru ca pe calduri nu prea aprind lumanari. Am impresia ca varianta mare nu ma incanta, pentru ca mirosul nu e la fel de intens. Dureaza prea mult sa se topeasca suficienta ceara ca sa imprastie miros in toata camera. Mai am vreo doua pe stoc, mereu am vreo doua pe stoc. Pentru pretul prietenos, vi le recomand, dar as zice sa luati borcanelele mai mici. 

Dizolvantul Cien mi-e companion de cursa lunga. Am cumparat sticlute fara numar. La primele doua mi s-a stricat sistemul de dozare, dar in ultimele luni chiar nu am mai patit asa ceva. Am inca un flacon inceput si o sa il cumpar in continuare.

Mini uleiul de cocos Solaris ne-a insotit in concediu la mare. Si nu, stati calme, nu sunt nebuna sa ma dau cu ulei la plaja cum am vazut ca se poarta. L-am folosit intru ungerea intregii familii dupa perpelirea regulamentara. Si zau ca a fost excelent. Inclusiv niste arsura pe spinarea sotului incapatanat a cedat repede cu ulei de cocos si niscaiva gel de aloe vera. Cand ne-am intors ma astepta o super surpriza Solaris si am de gand sa va povestesc curand ce si cum. Momentan va spun ca eu fara ulei de cocos nu mai traiesc!

I love strawberries and cream a fost un mini unt de corp care mi-a incantat simturile. Aroma a fost extrem de aproape de a untului de corp cu capsuni de la The Body Shop. La acesta de la I love se simtea un piiiic de tenta chimica, dar prea putin ca sa ma deranjeze. Avea o consistenta densa si totusi se absorbea repede in piele. A fost o adevarata tratatie in zilele astea cand pielea mea striga de sete si foame. Singurul aspect care nu m-a incantat e ca efectul de "piele supla" nu dura decat vreo cateva ore. Dar repet, eu sunt usor reptila in punct de vedere al tegumentului de pe corp, asa ca nu va bazati inclinatia spre creme de corp pe experientele mele. Sincer da, mi-a placut chiar si asa. Probabil as mai cumpara o cada de unt de corp I love!

Phew! Si-am incalecat pe-o sa si-am umplut cosul asa! Ce v-a atras atentia pe aici? Ceva detalii suplimentare doriti? Ceva sugestii pentru viitor despre ce ar trebui musai sa testez ca viata sa imi fie intreaga? Cu voia zeului bloggingului sper sa ne auzim zilele urmatoare ca de scris am ce scrie ahhhhahah!

joi, 30 iunie 2016

Gerovital Plant, macii si dorintele

Pe la inceput de mai va povesteam despre lansarea magazinului Farmec din Sibiu. Nu imi vine sa cred ca a trecut deja atata timp de atunci, dar azi vin sa va spun parerea mea despre produsele din gama cu ulei ecocertificat din flori de mac. Nu mai e o noutate aceasta gama, ati tot citit despre ea, dar eu consider ca o opinie in plus nu strica niciodata. 

Avem sub lupa apa micelara hidratanta, crema fermitate contur ochi, buze si crema hidratanta. Pentru ca mie imi place sa fiu mereu sucita o sa incep in ordine crescatoare, dupa preferinta.

Apa micelara are un ambalaj simpatic si practic. Sistemul de dozare imi place foarte mult si e chiar util pentru ca putem sa fim sigure ca nu o sa irosim nici un picut de produs. Formula fara parabeni are din start un plus. 

"Curata bland fata, ochii si buzele prin captarea de catre micelii a machiajului, sebumului si a altor impuritati, fara a agresa pielea. Contine Aquaxyl ce ofera pielii hidratare optima, Bisabolol si ulei din flori de mac cu proprietati calmante, relaxante, antioxidnte. Se aplicape fata, gat si decolteu cu ajutorul unui disc cosmetic. Nu necesita clatire."

Din punctul meu de vedere reuseste sa curete tenul in cazul in care nu aplicati un machiaj heavy duty. In zilele in care folosesc un fond de ten cu acoperire mare ar trebui sa folosesc 10 dischete ca sa ramana complet curate. In zile cu machiaj lejer insa e chiar ok. La machiajul ochilor si buzelor este valabila aceeasi chestie. Nu ma deranjeaza acest aspect, dar consider ca trebuie sa mentionez. Mirosul intregii game e discret, usor pudrat as spune eu, iar apa micelara e din punctul asta de vedere foarte ok. Nu cred ca ar crea probleme nici cuiva cu ten sensibil, nici cuiva cu nas sensibil. Aspectul care nu ma incanta pe mine este senzatia care ramane dupa ce o utilizez. Tenul pare sa ramana putin "lipicios" (in lipsa de alt termen) si pentru ca nu agreez acest lucru prefer sa ma clatesc intotdeauna cu un gel de curatare, chiar daca pe ambalaj se specifica altceva. Banuiesc ca pe un ten uscat aceasta Apa micelara hidratanta ar putea sa isi arate cu adevarat potentialul. Nu e deloc un produs rau, doar ca nu mi se potriveste mie.

Al doilea produs pe podium: crema pentru ochi si conturul buzelor. In primul rand ambalajul e the best. Tubulet de plastic flexibil, finish mat, macul ala adorabil care e simbolul intregii game. Capat subtire prin care iese atat cat e nevoie, in mod igienic si ordonat. The OCD freak in me is happy! Consistenta e similara cu a unei lotiuni si initial mi-a fost teama ca va fi prea "grea" pentru aceasta zona. Nu! Nici pomeneala. Se absoarbe imediat in piele. Eu o aplic dimineata si seara prin miscari de tapotare cu varful degetului inelar si in maxim 30 de secunde nu o mai simt. In schimb simt ca zona pe care am aplicat-o nu mai e "insetata".


Ce am remarcat eu e ca pe caldura crunta a ultimelor zile e mai bine sa nu ajung cu ea si pe pleoapa pentru ca atunci machiajul nu dureaza atat de bine. Chiar nu mi se pare ca ar fi vreun inconvenient, doar ceva ce am observat eu. Nu stiu daca fabulez eu, dar serios ca dupa ce folosesc crema constant macar vreo 7 zile (recunosc ca nu m-am tinut de treaba avand in vedere perioada nefasta) mi se pare ca ridurile de sub ochi sunt diminuate. I am all up for that! Cei 15 ml o sa dureze mult si bine deoarece nu folosesc mai mult de "o gamalie de ac" de produs cand aplic. Produs spornic, pret bun, face si treaba. Ce sa mai ceri?

Si coronita merge la Crema hidratanta. Daca am zis de ambalaj o sa zic si aici. Clar nu e ideal sa avem de-a face cu borcanel pentru ca bla bla, microbi pe dejte. Eu rezolv problema spalandu-ma pe maini inainte (stiu...revolutionara treaba!), dar tot m-as fi bucurat sa vina crema asta tot la tub. Trebuie sa recunosc insa ca borcanelul e adorabil, din sticla grea, matuita, cu capac verde si "proaspat".

Textura m-a surprins. E usoara, se apropie de gel, nici nu o simti cand o aplici, zici ca pui apa pe ten. De fapt stati, retrag ce am spus. Simti dupa ce o aplici ca pielea ti-e fericita iar senzatia dureaza. Se absoarbe imediat si tenul ramane luminos si catifelat. Nu am remarcat sa "beculesc" mai tare cand o folosesc, productia de sebum e la cote normale. Va spun cinstit ca eu am folosit-o deseori si ziua si seara. Chiar daca nu are SPF (era minunat sa aiba) in general am pe ten un produs de machiaj cu un pic de spf acolo. Iar in zilele in care ma expun la soare apelez la altceva. Daca ar fi sa va spun sa cumparati un singur produs din cele incercate, avem aici castigatorul. 

Si pentru ca spuneam ceva in titlu de dorinte, va marturisesc ca mi s-a deschis rau apetitul de produse Gerovital. Farmec parca are produse mai atragatoare ca niciodata si asta ma bucura extrem de tare.

Crema de microderm-abraziune din aceeasi gama cu produsele prezentate mai sus imi face cu ochiul grav. De cand a povestit Cristina despre ea ma gandesc sa o atac. Si probabil cat de curand chiar se va intampla chestia asta.


Pentru ca al meu sot se incapataneaza ca el vrea protectie scazuta la plaja si pentru ca e fan uleiuri de plaja, sunt decisa ca pentru concediul de la mare sa ii iau noul ulei bronzant protector cu SPF 10. Sunt tare curioasa ce si cum, dar eu nu cred ca as indrazni factor atat de jos cu pielea mea alba. Poate daca as sta vreo trei saptamani la mare, da. Asadar, sa facem experimente pe sot zic, nu? Poate totusi spre sfarsit de sejur ma incumet si eu la un pic...

Nu in ultimul rand ma gandesc serios sa cumpar pentru a pune in bagaj si laptele reparator dupa plaja din noua gama Gerovital Sun. Avem niste gel cu aloe vera si poate ma voi rezuma la acela, but you never know. Pentru mine si Katia apucasem sa cumpar deja lotiune inainte sa se lanseze produsele noi, caci daca nu, laptele de protectie solara cu SPF 30 ne-ar fi fost prieten dupa zilele de SPF 50.

Astept pareri de la voi despre produsele incercate din gama cu mac si sunt foarte interesata daca ati pus deja la incercare produsele Gerovital Sun nou lansate.


miercuri, 29 iunie 2016

Billie - recenzie de carte

V-am spus luni ca ma intorc cu mai multa Anna Gavalda pentru voi, da? Si iata ca ma tin de promisiune. Cu recenzia unei carti care cuprinde in ea spiritul acestei autoare. Te astepti la o lectura rapida si fara mari invataminte si cand colo te alegi cu ditamai semnele de intrebare si lectiile de viata!

Billie e povestea comuna a vietii unor buni prieteni. Franckie, o tanara cam zurlie si Billie, amicul ei gay. Stiu ce ganditi, mare fas o sa iasa si de aici. Dar nu, nu e deloc asa! Franckie a fost parasita de mama cand era extrem de mica iar tatal a crescut-o in cel mai prost mediu cu putinta. A asistat la mizeria umana, a trait langa un tata alcoolic si abuziv care a invatat-o ca nu valoreaza nimic si ca ar fi mai bine daca nu s-ar fi nascut niciodata. La liceu il cunoaste pe Billie, baiatul ciudat care duce dupa el la fel de multe secrete ca si ea. Cu un tata extremist politic care isi terorizeaza sotia, Billie evadeaza doar in casa bunicii sale unde este acceptat si iubit. 


Cei doi leaga o prietenie atipica, una care va reusit sa treaca peste ani si greutati. Peste despartiri si multe decizii gresite. Regasirea si parcursul lor ulterior seamana un pic a scenariu hollywodian, doar ca pare verosimil. Pare ceva ce viata asta sucita chiar ar putea sa puna pe tava oricui.

Intr-o excursie pe munte in regiunea Cevennes, Billie va suferi un accident. Franckie e convinsa ca orele prietenului sau sunt numarate si stand langa el pe fundul unei gropi rememoreaza toate momentele cheie ale povestii lor impreuna. Ea povesteste totul cu umor stelei lor calauzitoare, asteptand un raspuns, un ajutor. Ce e cel mai important de retinut e faptul ca ea considera ca Billie a salvat-o. Si partial e adevarat.

Vom descoperi insa treptat ca si ea l-a salvat pe el si ca fiecare a reusit sa treaca peste traumele trecutului doar in echipa completa. E o lectie de viata dura, servita in limbaj amuzant, fapt ce o face mult mai usor de digerat si mult mai putin probabil sa solicite baxuri de servetele. Iti amintesti citind cartea asta ca mereu soarta se poate schimba la 360 grade. Sau mai degraba ca poti si tu face ceva ca sa o schimbi. In bine sau in rau!

Finalul este unul neasteptat, sincer va spun. Mi-a venit sa rad citind ultimele pagini pentru ca nici in 100 de ani nu credeam ca asa va arata deznodamantul! Nu va dezvalui mai mult dar va trimit ca de obicei pe libraria online de baza sa adaugati volumul asta in cos si sa il lecturati weekend-ul asta! Nu o sa va para rau si in cele cateva ore pe care le veti petrece in compania acestei carti sigur o sa va confirmati niste treburi stiute de multa vreme. Sau poate o sa le invatati acum!

marți, 28 iunie 2016

June Empties

Din martie nu v-am mai prezentat o postare de tipul acesta. Ar fi minunat sa va spun ca am toate produsele de atunci pana acum pentru a le arata, dar adevarul este ca...nu e deloc asa. Luna trecuta stransesem un teanc zdravan dar in perioada cand am zis ca that's it with the beauty bloging am aruncat tot. Gone forever! Ce s-a intamplat s-a intamplat, va arat recolta din iunie. 

Nu am multe chestii pentru ca am avut tendinta sa tot variez produsele si nu am reusit sa termin cine stie ce, dar totusi nu pot sa mai sar inca o luna.


Am terminat vreo patru mostre de demachiant L'Occitane. O textura interesanta, lotiune care parca devine lichida cand o pui pe ten. Nu pot sa spun ca m-a dat pe spate la capitolul performante, demachiaza ok-ish dar daca port machiaj mai heavu duty, poti sa uiti, nu il dizolva. Asadar nu e cazul sa il cumpar full size. 

Peelingul cuticular de la Farmec face super treaba, face pielitele alea inestetice sa se duca pe pustii repejor. DAR! Nu o sa inteleg in veci de ce Dumnezeu dupa cateva luni varful ambalajuui se rupe. Si nu e o intamplare, sunt sigura deja. E al doilea cu care patesc personal treaba asta si am vazut ca si Miha Ella a patit. Something is up. Si sincer nu ma simt foarte ok sa mai cumpar inca unul asa ca momentan iau o pauza. Incerc altfel de tratament oricum, sperand sa imi invat cuticulele sa nu mai fie asa fitoase si solicitante de atentie.

Deodorantul Old Spice varianta Wolfthorn mi s-a parut...nasol. Eu de fel nu transpir enorm si chiar si cand transpir nu put a mort (sa ma scuzati) decat dupa muuulte ore de naduseala. Ei bine, cu deodorantul asta si pe racoare ma simteam permanent nesigura. Simteam ca transpir mai rau decat daca nu folosesc nimic si  mirosurile in caz de activitate intensa nu erau mascate mai mult de doua-trei ore. Unde mai pui ca in primele saptamani de utilizare ma iritasem la axila intr-un mod tare nasol. Nu stiu zau ce protectie ar oferi unui mascul feroce cand nu a facut fata nici unei domnite firave (ahem)! Am revenit la vechiul meu prieten Adidas care inca nu ma dezamageste dupa ani si ani.

Balsam de buze Balea cu ulei de argan sau ceva de genul. A fost al Katiei de fapt dar pentru ca are unul nou de la Yves Rocher (stiu stiu, ma asteapta zile grele) l-am preluat eu. Pe langa faptul ca lasa un pic de reziduu galbui pe buze (ceea ce nu e chiar sexy), hidratarea e cam...pe langa. Il simti la suprafata buzelor ca pe o pelicula si asa ramane. Dupa ce s-a sters pelicula aia trebuie sa reaplici. Si sa reaplici si....NU!

Bioderma Aquafluide Photoderm Max SPF 50 ramane pentru mine cu semn de intrebare. Am tot spus ca tenul meu a luat-o razna. Big time! Nu va imaginati cam cat de rau. Nu am mai avut asemenea ten din perioada cand eram gravida. Posibil si atunci sa fi fost mai ok. Inca nu ma prind daca e ceva cauzat de produse cosmetice sau pur si simplu o razvratire a organismului meu care imi spune ca nu am prea avut grija nici de dieta, nici de nervi. Am suspectat spf-ul ca imi provoaca probleme si nu e exclus. Tot la fel de posibil e ca Aquafluide-ul s anu fie de vina de fapt. Pot sa va spun doar ca e foarte lejer, nu il simti pe ten. Protejeaza excelent si pana la urma asta trebuie sa faca. Folosindu-l zilnic nu a primit prea multe bile albe ca baza de machiaj, dar repet, tenul imi trece prin schimbari pe care nu le pot pricepe. Eu tind sa cred ca toate laudele la adresa lui sunt intemeiate si ne-am nimerit noi intr-o perioada nefasta. Acum trec la un Avene cu spf 50 si pe urma mai vedem. Poate la toamna reusesc sa imi scot pielea la lumina, momentan ma impac cu gandul ca arat mai ceva ca in adolescenta.

Samponul Farmec cu urzica si aloe vera m-a surprins in cel mai placut mod cu putinta. Hidratant zice-se ca ar fi. Desi imi simteam parul squeaky clean dupa fiecare utilizare, pot sa va spun ca parul nu ramanea uscat nici macar cand nu foloseam masca de par. Si n-au fost putine datile cand asta s-a intamplat. Mirosul e placut, cantitatea e super generoasa, pretul e de ras. Unde mai pui ca e brand romanesc. Am de gand sa mai incerc si alte sampoane Farmec pentru ca dupa 300 de ml din acesta am devenit fan. Aaa da, nu mi-a creat probleme la nivelul scalpului, n-am simtit nevoia sa ma spal mai frecvent, chiar a facut o treaba buna de tot.

Lotiunea Yves Rocher cu migdale si portocale a fost "imbunatatita" cu niste iluminator Revlon de aceea arata un pic dubios ce mai e in sticla. Mirosul a fost unul subtil, nu era prea "craciunesc" asa ca n-am avut nici o problema in a folosi lotiunea asta chiar si pe caldurile crunte din perioada asta. Textura e una lejera, intra imediat in piele, ceea ce am apreciat extrem de mult in sauna care a ajuns sa fie apartamentul nostru. La hidratare e binisor, as minti sa spun ca face fata nevoilor epidermei mele sahariene. Am observat ca pe cat de bine miros editiile astea de sarbatori pe atat de putin dureaza efectul lor pentru mine. Credeti-ma, detest ca nu ma pot bucura si eu de produsele astea mai mult, dar asta mi-e pielea, deja am inteles ca nu ma pot lupta cu ea.

Gelul de dus Asian Touch din ceva gama Spa Cien de la Lidl a fost surprinzator de fain. La 5 lei 300 de ml nu ii dadeam mari sanse. Ei bine, imi cer scuze. Mirosul e unul foarte fresh, de citrice, nu e genul pe care sa il apreciez in mod normal. De data asta insa l-am ales pentru ca...35 grade! Si bine am facut. Mi-a placut ca nu simteam pe piele iz chimic de citrice, chiar aveam impresia ca la mine in baie are loc o petrecere cu limonada rece. Si aroma ramanea pe piele ore bune. Nu usca pielea, spuma era catifelata. A fost si foarte spornic, l-am folosit de doua ori pe zi si tot a tinut o luna. L-am folosit de vreo cateva ori si ca spuma de baie si a facut niste clabuc spectaculos. Bun bun!

 Uleiul de dus Lipikar La Roche Possay a fost una dintre cele mai misto chestii folosite in viata mea. Dupa primul dus cu el am dat fuga sa caut cat costa unul mare. Inca nu pot sa spun ca ma lasa inima cea zgarcita sa dau atata banet pe un ceva de spalat si dus la canalizare, dar DOAMNE! In primul rand: miroase a caise acrisoare. Exact a caise acrisoare. Nu a caise acrisoare create artificial in eprubeta. A din alea adevarate. Apoi: un pic de produs pe varful degetelor, un pic de apa si ma spalam pe jumatate de corp. Am folosit mostra aia vreo 5 zile pe putin. Si am fost cam generoasa cu ea acum ca ma gandesc mai bine. Textura e undeva intre ulei si gel de dus, spuma care apare e la fel de moale ca un fund de bebelus iar pielea ramane atat de fericita dupa ce il folosesti incat mai ca iti vine zgarcita pamantului sa dai banii aia pe el full size. E facut pentru piele sensibila si se simte, nu usuca nici un gram si chiar pot spune ca nu simteam nevoia de lotiune dupa dusul cu Lipikar Huile Lavante. I need more of this in my life!

Si cam atat. Numai eu pot sa fac din 8 produse consumate un articol de un kilometru. I am back in bussines, right?