joi, 19 noiembrie 2015

Covergirl Ready Set Gorgeous Foundation

In general evit sa scriu despre produse pe care nu le putem gasi usor la noi in tara. Mi se pare lipsit de sens sa vorbesc despre ceva ce e greu sau deloc accesibil celor care ma citesc. De data asta o sa fac insa o exceptie pentru ca Ready Set Gorgeous de la Covergirl e adevenit fondul meu de ten principal in ultimele luni. Umbla vorba prin targ ca Max Factor ar fi varianta europeana pentru produsele Covergirl, dar din pacate eu nu am reusit sa imi dau seama ce fond de ten Max Factor ar fi la fel cu acesta. Unii spun ca Lasting Performance, dar nu sunt de acord. Am folosit Lasting Performance acum ceva ani si desi vad asemanari, pentru mine diferentele dintre cele doua sunt clare.

Daca aveti prietene care vin din Canada/State puteti incerca sa puneti mana pe ceva produse Covergirl, preturile sunt mici si calitatea buna. Eu am mai avut si alt fond de ten de la ei, dar nu mi s-a potrivit si dupa cateva saptamani de "dat sanse" i l-am dat unei nepoate cu ten mult mai uscat decat al meu. 

Ok, sa revenim la Ready Set Gorgeous. Ambalaj ok, plastic moale, tub colorat, vesel. Cam proasta ideea cu capacul alb, pe care trebuie sa il sterg cam zilnic pentru ca inevitabil o amprenta de deget tencuit tot pun pe el. Prin orificiul de dozare iese cat produs trebuie, nu sunt probleme.

Nuanta am nimerit-o fantastic avand in vedere ca m-am luat dupa tenul unei tipe de pe Youtube care parea sa fie pe aproape. Cand l-am primit in vara era poate cu jumatate de nuanta prea deschis, dar acum e exact ce trebuie. Nu oxideaza deloc pe ten, spre desosebire de sus numitul Lasting Performance care la mine dupa 4 ore de purtare devenea portocaliu. 


Produsul in sine e destul de lichid, dar nu ma deranjeaza aspectul asta. Se lucreaza usor cu el, eu il aplic dupa dispozitie ba cu dejtele, ba cu buretel, ba cu pensula. Toate trei variantele arata bine si natural. Nu se aseaza insetetic in pori, nu se strange prin liniile fine (tot mai multe) de la coltul ochilor sau de la comisura buzelor. Acoperirea e medie as zice eu si aspectul e unul destul de natural. Da, se vede ca porti fond de ten, dar nu arata a "tencuiala". Mie mi se pare ca uniformizeaza frumos tenul si acopera suficient de bine micile probleme pe care le am zilnic. Nu l-as recomanda totusi pe un ten uscat deoarece tinde sa accentueze un pic zonele mai putin hidratate. Stiu ca in poza de mai jos mi-am distrus conturul fardului si am pictat si spranceana, dar na, prindeti voi ideea!


De transferat se transfera zdravan si telefonul meu sta martor pentru asta. Cu toate astea la sfarsitul zilei tenul arata tot bine, inca mai am ce demachia. Nu am patit sa se separe pe ten si sa dispara, nici macar in zona T. Desi finsih-ul e destul de mat eu aleg sa pudrez zona T si pot spune ca in felul asta rezista intact in jur de 7-8 ore. Dupa intervalul asta eu folosesc un servetel ca sa absorb excesul de sebum si aplic inca un strat subtire de pudra. Si uite asa reusesc sa arat onorabil pana la 12 ore. In general il aplic in viteza, dar in zilele in care tin neaparat sa reziste si mai bine ma asigur ca pun si primer dedesubt (v-ar interesa sa va povestesc si despre acesta - desi e tot unul cam greu de gasit pe la noi?)

Personal consider ca e un fond de ten super de zi cu zi. Pentru ocazii, poze and co raman fidela tot batranului Colorstay. Acum o sa fiu complet sincera cu voi. E un fond de ten bun, ma bucur ca am avut ocazia sa il incerc la cat era de laudat pe Youtube, DAR nu e nimic iesit din comun la el ca sa va determine sa il vanati si visati noaptea. Cu siguranta puteti gasi si la noi produse similare. 

Eu am ramas cu mai putin de jumatate de tub, asa ca nu m-ar deranja sa imi povestiti ce fonduri de ten drugstore, la preturi decente folositi voi. Unele cu aspect natural, care sa nu inacrce tenul si sa nu se simta ca o masca pe ten! Poate ma ajutati sa aleg urmatorul candidat!

marți, 17 noiembrie 2015

Pump Up Extra Lash Mascara

Dupa ce am vazut mascara asta de la Miss Sporty laudata pe multe bloguri am decis ca trebuie sa o incerc si eu. Am gasit-o la pretul imbatabil de 12 lei in Auchan, am fugit direct la casa cu ea si am inceput sa o folosesc de a doua zi. Dupa cateva saptamani vin sa va prezint opiniile mele. 


In primul rand marturisesc ca imi place culoarea tubului. Sunt nebuna? Da, nu, nu stiu? E simpatic si optimist asa portocaliu turbat. Acum vine prima marturisire. Pana sa dau de The're Real am cam fugit de periutele de cauciuc, mai ales de alea cu aspect "tepos". De cand cu The're Real care a fost o revelatie, cumpar tot mascara cu bagheta de cauciuc! Weird! Periuta lui Pump Up Extra Lash se incadreaza bine la categoria tepos, dar mi-am zis ca deja am experienta, nu e grav. Ei bine, gresit! M-am intepat in ochi de vreo doua ori si a fost oribil. Ati fost avertizate, daca va stiti neindemanatice, nu recomand sa faceti experimente!



Pe tub ei spun ca ar fi mascara pentru volum. Mbon, exact ce vreau eu! Nuanta 001 black! Perfect, nu? Ei....mda! In primul rand ma dispera ca e atat de umeda incat se usuca in 100 de ani pe gene. Nu exagerez, cred ca nu am patit cu alta mascara ca si daca clipesc dupa 2 minute sa fiu manjita pe la ochi. Foarte foarte greu se usuca! Negrul nu e chiar atat de intens, dar e ok.



Mai sus vedeti demonstratia. Fara mascara, un strat si doua straturi. Scuzati sprancenele nepensate!:)

Din punctul meu de vedere look-ul pe care il da genelor e unul natural. Vreti "gene false"? Nu cumparati mascara asta. Pentru toata ziua, basic looks e ok. Atat! De curbat clar nu curbeaza, dar na, nici nu pretinde asta, asa ca nu pot face reprosuri. Alungeste si separa zdravan (cam prea zdravan separa ca uneori ma trezesc ca raman cu 4 gene), dar volumul eu nu il prea vad. La al doilea strat trebuie sa aplic cu mare atentie pentru ca daca nu o sa ma aleg cu look-ul ala picior de paianjen ratacit cu care nu pot sa spun ca ma inteleg chiar grozav. 

De demachiat se demachiaza foarte usor, easy peasy, nu iti trebuie neaparat bifazic, merge si cu niste micelara si nu raman urme. Problema e ca daca ti-a dat o lacrima de emotie o sa fi raton pe sub ochi in secunda doi.

Eu tot sper ca dupa ce se mai usuca un pic o sa fie mai bun, acum e mult prea lichid pentru gusturile mele si cred ca de aceea prestatia e asa si asa. Exista desigur posibilitatea sa se usuce direct si sa nu apuc sa vad cum merge peste o luna. Culmea e ca in primele doua zile mi s-a parut misto! Cred ca vroiam neaparat sa imi placa dupa ce fusese laudat de alte fete!

Nu regret cei 12 lei cheltuiti, pentru o tipa care abia incepe cu machiajul mi s-ar parea chiar ok, iar cand bugetul e mic sigur l-as cumpara iar. Daca am insa de ales nu l-as pune in top preferate. Posibil sa am eu gene foarte incapatanate, stiu fete carora le-a placut mult si chiar am incredere in opinia lor. Din pacate la noi nu a fost iubire pe termen lung. Aia e, unele produse merg, altele nu!

Daca ati incercat si voi mascara asta chiar as fi curioasa cum vi s-a parut! Eu cred ca voi reveni curand la o veche iubire cu periuta stufoasa si naturala. Mai vedem peste vreo luna doua.

luni, 16 noiembrie 2015

Going to Hogwarts - OOTD

In clipa cand am deschis coletul Shein si am vazut puloverul comandat, gandul m-a dus automat la Hermione. Nu ma intrebati de ce, nu incercati sa intelegeti labirintul care e creierasul meu de cele mai multe ori! Pur si simplu m-a facut sa vreau iar la Hogwarts, asa cum tot vreau de vreo 16 ani de cand iubesc seria Harry Potter. Intreaga mea copilarie (si adolescenta) mi-am imaginat ca sunt acolo, ca sunt cu ei. De curand, in stari ciudate am decis sa recitesc cartile (pentru a 8-a oara sau ceva de genul) si asa ca o sedinta foto tematica nu putea decat sa ma faca sa topai cu entuziasm. Am prins-o libera pe Alexandra, am alcatuit outfitul de mers la Hogwarts si azi va prezint rezultatul.






Puloverul vi-l aratasem intr-un wishlist si m-a surprins placut. E super ok calitativ, chiar nu vad diferente intre el si un pulover recent cumparat din C&A. E gros, zdravan, nu pare sa se dezintegreze prea usor. Va tin la curent dupa ce il spal daca se scamoseaza in mod grav sau nu. Sincera sa fiu imi place de as lua in considerare si varianta roz cu gri! Sa fim totusi rationale, mai exista si alte pulovere de cumparat, nu?






Fusta mea vesnica de la Poema o stiti. O ador si o sa o port pana se face praf! Am gasit si pe Shein cateva variante interesamnte de fuste de PU leather (adica de piele de autobuz cum zic eu) si cea pe care as fi ales-o eu in outfitul meu e asta de aici, nitelus asimetrica. Cercei si colier cu bufnita, o alegere evidenta si fireasca. Ochelari de geek din recuzita Dianei (thank uuuu)! Ghetutele mele cele noi pe care le iubesc cu disperare (mai ales ca le-am prins la mega promotie in Deichmann), alaturate celei mai noi obsesii: ciorapii lungi! De ani de zile vreau sa port asa ceva si tot amanam momentul. Daca nu acum, atunci cand? Le-am vazut in Pepco, nu le-am cumparat pe loc, dar a doua zi m-am intors dupa ele (nu doar ca sunt frumoase dar sunt foarte faine calitativ si tin si de cald, plus ca pretul e imbatabil). Atat de misto sunt incat dupa sedinta foto Alexandra a plecat direct acolo sa isi cumpere si ea. A sfarsit prin a cheltui mai multi bani decat era cazul fapt pentru care mi-a "multumit" ulterior!






Asa ca incheiere....cred ca imi trebuie tricoul asta! Am dreptate?


Sper sa va fi placut pozele astea, eu sunt innebunita dupa ele si cu greu am reusit sa pun doar atatea. Cum s-ar spune: Eff this shit, I'm going to Hogwarts!

vineri, 13 noiembrie 2015

Eau Florale Sanoflore - Fleur d'Oranger

Recunosc ca apele florale, tonerele florale sau ma rog...chestiile de genul nu au prezentat niciodata interes pentru mine. Adevarul e ca nu cred in proprietatile lor mai mult sau mai putin magice, asa ca nu am simtit nevoia unui produs de acest tip. Cu toatea astea am fost entuziasmata cand am primit cadou de la prietena mea o apa florala Sanoflore, varianta cu flori de portocal. 

Auzisem de Sanoflore, stiam ca e un brand bio si ca lumea le lauda produsele. Nu am avut de-a face cu gamele lor pentru ca in general nu am pus accentul pe bio/natural. Stiu ca e posibil sa gresesc amarnic si sa regret la un moment dat, dar momentan ma simt ok cu chimicalele mele. Anyways.

Am luat notite, am citit ce era de citit despre apele astea florale si va spun si voua, iar apoi vin cu impresiile mele. Varianta cu floare de portocal pe care o am eu este facuta pentru piele sensibila si se presupune ca actioneaza ca un tonic pentru ten. E facuta sa calmeze si sa ofere suplete tenului uscat. Se poate aplica prin pulverizare pe ten, dimineata si seara, inainte de crema hidratanta, dar poate fi folosita si pe o discheta demachianta, insistand asupra zonelor pe care le simti deosebit de uscate.

Ingredientele provin toate din culturi bio si sunt 99% de origine naturala. Mai pe scurt avem asa: citrus aurantium amara flower water/ bitter orange flower water,linalool, geraniol, arginine, limonene, citric acid, dehydroacetic acid, benzyl alcohol.

Ok, am terminat cu detaliile tehnice. Acum sa trecem la ce am observat eu. Am folosit-o in mai multe feluri ca sa imi pot forma o parere, dar o sa incep de la Adam si Eva, adica de la amabalaj. Ambalajul imi place, recipientul opac (din plastic tare) ar trebui teoretic sa pastreze proprietatile produsului. Oricum eu tin sticla in dulapiorul din baie, la intuneric. Pulverizatorul e fix cum trebuie, difuzeaza exact cat e nevoie ca sa nu te trezesti cu fata scaldata in apa florala. 

Prima parte mai putin placuta pentru mine e mirosul. Am tot cautat opinii despre aspectul asta si incep sa cred ca sunt nebuna pentru ca am gasit cu totul alte detalii decat va voi da eu. Lumea pretinde ca mirosul e unul minunat, ca e fix floare de portocal bla bla. Va spun din start ca termenul de valabilitate e ok, apa florala a fost noua si sigilata. Mai oameni, mie imi pute. Si imi pute rau! A portocale da...dar a portocale intrate in putrefactie, a ceva stricat si yuck. Sotul m-a intrebat intr-o seraa cu ce m-am dat ca miros dubios! Ma dadusem cu minunea asta! Asadar nu sunt eu chiar de tot nebuna. Am gasit pe site la ei o singura opinie a unei tipe care spune aca primul flacon cumparat a fost mirific, dar la al doilea a dat de un miros neplacut si intreba daca au reformulat ceva. Ok, poate am eu o problema, hai sa trec peste asta! Exista si alte variante, zice-se ca apa florala de trandafiri e un vis si te face sa mirosi ca o gradina de vara! Aia suna interesant!

Am folosit vreo doua saptamani apa florala dimineata si seara, inainte de a aplica crema. Mai ales ca in perioada asta tenul mi-e destul de uscat am sperat sa faca treaba buna. In primele zile am fost incantata de efect, chiar parea sa imi faca pielea un pic mai luminoasa si mai elastica. Ciudatenia se intampla dupa 3-4 zile de folosire cand incep sa simt mancarimi pe ten dupa ce aplic produsul. Nu imi apar iritatii, nu se inroseste nimic, doar ca efectiv am zone in care parca m-am dat cu acid. Stiu ca sunt persoane care pot manifesta sensibilitate la apele florale prea concentrate dar ma asteptam ca aceasta care e formulata pentru piele sensibila sa fie ok. Efectele nu sunt atat de dramatice incat sa ma faca sa simt ca e un produs absolut esential asa ca mirosul combinat cu nebunia asta ma fac sa cam evit apa florala Sanoflore.

Am incercat de cateva zile si o chestie vazuta la cineva pe Youtube. Sa folosesc mist-ul pe post de spray de reimprospatare a machiajului. Sunt zile cand fondul de ten arata cam "fals", cand pui prea multa pudra si teoretic un fas de apa florala poate ajuta la regasirea unui aspect natural. Mmmm, merge, dar din nou, nu e ceva atat de interesant incat sa imi revolutioneze rutina de beauty. 

Pentru mine apa asta florala e cam ... apa de ploaie. Nu stiu cum sunt altele, poate nu am avut eu noroc de produsul care sa ma faca dependenta. Chiar sunt curioasa sa citesc opiniile voastre. As incerca probabil alte produse din gamele lor, poate crema pentru ochi, dar alt fas-fas din asta nu ma tenteaza. Eu as spune sa nu va cheltuiti banii pe produsul asta, nu face nimic anume.

joi, 12 noiembrie 2015

Dansatoarea lui Degas - recenzie de carte

In caz ca nu v-ati dat seama pana acum va voi anunta ca imi plac foarte mult romanele istorice. Cele bine scrise, care te transporta intr-un trecut total diferit. In mod ideal plasate in orase incarcate de cultura. Daca actiunea unei carti se desfasoara in Parisul de altadata, cu atat mai mult o sa vreau sa o citesc.

De data asta la decizia mea de a citi Dansatoarea lui Degas de Kathryn Wagner a mai contribuit un aspect. In scoala generala am avut cativa profesori de arte plastice absolut fantastici. Eu nu am nici o inclinatie reala pentru desen/pictura (dar se pare ca talentul sare o generatie si Katia o mosteneste pe bunica) dar in schimb am avut mereu o reala fascinatie pentru cei care pot reda realitatea pe o panza. Aveam 13 ani cand m-am trezit pe strazile Parisului alaturi de colegi, intr-o excursie din aia tip schimb de experienta. Am fost printre putinii entuziasti care abia au asteptat ziua de vizitat Luvrul. Si nu pentru ca as vrea sa par vreo culta, va voi spune ca inima mi-a batut mai repede la tablourile impresionistilor. Stiam ce imi place inca de atunci. Mona Lisa nu m-a chemat cu zambetul ei inselator, dar balerinele lui Degas le iubeam inca din paginile albumelor de arta pe care ni le aducea domnul Barbu la ore. In Orsay la fel, am cautat impresionistii si am stat ca prostita in fata panzelor pictate de ei. Ma rog, tehnica lui Degas e diferita de a celorlalti impresionisti, pe care adesea ii ironiza pentru tendinta de a picta natura ca o amestecatura de culori (aceste mici "impunsaturi" sunt surprinse si in paginile romanului despre care va povestesc astazi). E incadrat insa acestui curent, asa ca nu ma voi apuca eu acum sa ii disec operele.


Speram asadar ca in aceasta carte voi descoperi o poveste minunata brodata in jurul vietii si activitatii unuia dintre favoritii mei. Si asa a fost. Pana la un anumit punct.

Romanul acesta e scris la persoana intai, din perspectiva lui Alexandrie, o tanara care provine dintr-o familie saraca de langa Paris. Alexandrie descopera ca iubeste dansul si e incurajata sa urmeze aceasta cale. Va munci din rasputeri pentru a-si face numele cunoscut in lumea baletului, dar va descoperi treptat dedesubturi ale acestui univers care o vor face tematoare la gandul viitorului sau nesigur.

Intersectarea drumului sau cu cel al lu Edgar Degas nu va ramane fara urmari. Tanara va deveni un fel de muza a acestuia, cunosccand pe parcurs personalitati din lume artei care o conving si mai mult ca tot ce isi doreste e sa transmita emotie, sa poata fi independenta si sa nu se lase abatuta din drumul ei. Lumea nu era insa nici pe departe atat de simpla pe atunci. Daca stau sa ma gandesc probabil nici acum nu e. Personalitatea genialului pictor reuseste pe alocuri sa te scoata din sarite si sa te faca s ail detesti, dar banuiesc ca de aceea le spunem "genii neintelese". 


Culisele baletului, geloziile dintre balerine, iubirile clandestine, mizeria umana sunt toate imbinate intr-un mod care garanteaza o lectura savuroasa. Cu toate acestea pe alocuri aveam impresia ca autoarea nu depune suficient efort. Personajele aveau potentialul de a straluci, dar erau uneori plate si neverosimile. Aveam impresia ca sare prea repede peste evenimente, ca nu insista pe momentele de cotitura care o modelau pe eroina principala. In mod evident un astfel de roman cere o documentare temeinica. Nu ma indoiesc de faptul ca autoarea "si-a facut temele" si unele pagini sunt cu adevarat incarcate de istorie, asa cum speram sa gasesc pe tot parcursul lecturii. Cu toate acestea am vrut mai mult.

Iar finalul....ei bine finalul m-a dezumflat complet. A fost neasteptat dar nu in sensul de rasturnare de situatie, nu in sensul de neprevazut si mind blowing. Nu, a fost neverosimil si dezamagitor. Un final care parca nu a avut legatura cu restul actiunii si care a picat asa din senin, scurt in 3 pagini. Ca si cand autoarea ar fi decis ca s-a plictisit si nu mai vrea sa scrie altceva.

Desigur, acestea sunt strict opiniile mele. In continuare as recomanda cartea daca sunteti iubitori de arta, istorie si Paris. Va avertizez totusi ca nu e capodopera la care am sperat.

miercuri, 11 noiembrie 2015

A walk to remember - OOTD

Cu totii avem nevoie sa evadam uneori din realitate. Chiar daca am depasit teoretic de ceva vreme varsta taramurilor imaginare, adevarul e ca niciodata nu o sa reusesc sa fiu un om complet ancorat in timpul asta, in lumea asta. Poate de aceea iubesc atat cartile, poate de aceea am uneori probleme in a accepta aspectele mai putin placute ale vietii de zi cu zi. Poate sunt doar o ciudata, habar nu am. 



Cert e ca in parcul nostru, printre frunze pot usor sa gasesc propriul pod spre clipe in alta dimensiune, sa ma pierd si sa ma gasesc. Toamna e mai usor sa iti creezi o noua poveste!




Puloverul Pull and Bear e masura L. Eu port S de obicei. Am stiut totusi ca il vreau rau de tot. Ador modelul lui, imi place veredele asta de bijuterie, nu puteam sa il las. Da, e mai mult decat oversized, ma inghite cumva! Ei bine, eu vad partea buna. Hainele mari te fac sa pari mai fragila, nu?:)) Il voi purta cu drag si spor toata iarna, e extrem de calduros, simt ca ma imbratiseaza si ma protejeaza. Posibil sa ii pun ocazional si o curea in talie ca sa evit intrebarile frecvente legate de posibili fratiori ai Katiei! NU!

Sunt o multime de pulovere frumoase pe Kurtmann acum, e momentul potrivit sa va imbogatiti garderoba cu cateva noi pufosenii. Daca nu acum cand incepe sa se racoreasca, atunci cand?




Daca va ganditi ca e timpul sa imi pensionez botinele, well, as fi de acord teoretic. Doar ca nu ma pot desparti de ele. Nu stiu daca am iubit vreodata o pereche de incaltari mai mult decat pe asta! Le am de vreo 4 ani si inca nu pot renunta la a le purta in fiecare toamna. Aaaa si trebuie neaparat sa va spun ca nebunia dresurilor colorate si cu modele m-a cuprins iar, mai ales ca in ultima vreme am gasit niste perechi interesante la preturi foarte ok. Astea pe care le port cu puloverul cel mare sunt un gri inspicat cu niste modele negre. Arata foarte interesant de aproape, nu stiu cat se poate observa in fotografii, dar sunt incantata rau! Momentul ala cand realizezi ca te entuziasmeaza o pereche de dresuri....umm, da, trecem peste!


Realizez ca imensitatea unui pulover cu doua masuri mai mare nu o sa fie pe placul tuturor, dar eu m-am simtit tare bine imbracata asa, chiar nu am avut impresia ca e ceva deplasat la prezenta mea pe aleile parcului!

Inca o tura de multumiri pentru pozele frumoase Dianei care a facut tot ce se poate ca sa avem cele mai bune cadre! Ma asteapta multe seri de rascumparat servicile cu vin fiert. De abia astept!

marți, 10 noiembrie 2015

Highly wa(i)sted - OOTD

Outfitul de azi incorporeaza doua din chestiile pe care nu credeam ca o sa ajung sa le detin vreodata in garderoba: pantaloni cu talie inalta si hanorac/bluza sport. Ohhh cat de gresite conceptii am avut pana sa le intalnesc! How I wa(i)sted my years not having them near!

Fac parte si eu din generatia care si-a nenorocit rinichii si ovarele cu pantaloni cu talie mult prea joasa indiferent de vreme. Desigur ca apostrofarile bunica-mii ma faceau doar sa pufnesc dispretuitor si sa imi dau ochii peste cap! Asta pana am devenit pensionara inainte de vreme (in jur de 25 de ani) si am inceput sa simt nevoia de cald la sale at all times. Totusi ideea de talie inalta inca imi repugna masiv. Anul trecut am ajuns sa detin vreo doua perechi de blugi cu talie normala. Un pas urias dupa vreo 10-15 ani de jucat de-a nostalgii liceene. Ehh si au reintrat taliile inalte in moda. Asa ca stiam ca pasul trebuie facut! Aveam scuza perfecta de acum, nu mai trebuia sa afirm ca sunt o pensionara de 28 de ani, puteam sa ma joc de-a fashionista. Adicatelea iata, sunt pa' trend, mi-am luat budigai inalti. 

Acesti pantaloni Pull and Bear sunt the best thing since sliced bread. Pe langa factorul termic deja enuntat mai au niste plusuri. Aplatizeaza burta! Credeti-ma am nevoie. Ma fac sa par ca am o talie! Credeti-ma, am nevoie. Ma fac sa par ca am fund...mai zic? Materialul e foarte placut la atingere, culoarea ii recomanda pentru a fi purtati cam cu orice. Buna treaba am facut cu ei! Mai vreau!






La ultima tura pe Shein am sfarsit prin a lua un hanorac. CE? Cine? Eu? Nu stiu daca am avut hanorac vreodata in afara orelor de sport. Polarul ala pufos care ma ajuta iarna nu se pune. Habar nu am ce mi-a venit sa il iau, cred ca m-am gandit ca e o chestie basic de care chiar am nevoie. Mai ales ca am inceput sa ma mai si misc am zis ca ar fi bun de purtat la drumetii. Desigur e la fel de bun si cand lenevesti pe canapea cu o oala de floricele in brate, dar sa trecem peste acest aspect. Eu care nu port chestii sport in general am inceput sa inteleg si sa apreciez rostul acestui stil vestimentar. Un casual sport incepe sa imi sune chiar bine!







Ma declar impresionata sincer de materialul bluzei asteia, e mai plinut decat as fi crezut. Nu va imaginati ca va tine de cald pe vreun ger naprasnic ca nu e cazul, dar chiar e un bumbac calitativ si zdravan. Croiala arata un pic ciudat pana sa il imbraci, dar o data luat pe mine imi place. E putin cropped (motiv pentru care face pereche buna cu ceva cu talie inalta) si are un elastic in partea de jos (cam grosolan, dar na) care te ajuta sa il asezi cam cum vrei. Gluga e un pic ciudatica, nu cred ca as purta-o pe bune in afara unor cazuri de maxima urgenta. Ma uit acum languros la bluzele sport cu modele traznite, le privesc lung si pe cele paietate si inflorate si ma gandesc ca pana la urma nu e al cu coarne asa negru si niste piese din astea s-ar putea sa ma salveze din multe situatii in care as vrea sa port pijamale toata ziua dar nu pot!



Umm, restul e clar. Bocanci, geaca de piele (de autobuz), freza relaxata, bratari de ate, un catel care ne dadea tarcoale ca sa faca pipi pe punga cu recuzita si o Dee care se contorsiona maxim pentru cele mai bune cadre. Daca asta nu e prietenie adevarata eu nu stiu ce mai e!



luni, 9 noiembrie 2015

Pielor Hammam El Hana Handcream

Dupa multa tacere, revin pe blog. Stiti exact de ce am tacut, nu pot si nu vreau sa spun mai mult de atat. Incerc sa reiau o rutina a articolelor, pe care abia ce o regasisem inainte sa se tulbure tot in mintile si inimile noastre. Las introducerea asa, chiar nu stiu ce ar fi de spus in plus.

Va aratam in articolul cu achizitii recente doua mini creme de maini. Va spuneam atunci ca am remarcat pentru prima data acest brand turcesc la raftul din Auchan. Intre timp am vazut produsele Pielor si in Carrefour. Inca nu am cedat in fata ispitei de a incerca si alte produse din gama lor de ingrijire, dar probabil va urma curand.

Cele doua creme de maini alese de mine, vin in varianta mini, de 30 ml. Mi se par ideale de purtat in geanta datorita ambalajului micut. Ador tuburile astea, in general sunt fan creme de maini in tub metalic pentru ca pot scoate si ultimul fir de produs din ele. Ma rog, astea doar par metalice, de fapt sunt facute dintr-un plastic foarte moale cu aspect metalizat. Mi se par super sic cu arabescurile lor care te duc cu gandul direct intr-o baie turceasca, unde rasfatul si opulenta culorilor si mirosurilor sunt la ele acasa.

Produsele lor cu ulei de argan si unt de shea (gama Hammam) au patru arome. La noi am gasit doar trei: gama cu ambra tunisiana, musk alb egiptean si cea cu trandafir de damasc. 

Cele doua mini creme pentru maini au intrat imediat in teste. Stiti deja ca sunt destul de pretentioasa cand vine vorba de ingrijirea mainilor, asta si pentru ca am piele foarte uscata, o si agresez cam mult stand cu mainile in apa zilnic si trebaluind de zor. Imediat ce vine frigul problemele se agraveaza si nu o data m-am trezit cu mainile crapate si sangernand desi aplicam cu multa rigurozitate ceva hidratant cat de des cu putinta.

Varianta cu ambra tunisiana are o consistenta ceva mai densa si ma asteptam sa fie cea care va castiga la capitolul performante. Mirosul este unul pe care altfel decat "betisoare parfumate" nu il pot descrie. Culmea e ca imi place mirosul desi la un moment dat mi s-ar fi parut prea inecacios si oriental. Ei bine, o data ce aplic crema simt ca ramane un fel de pelicula la suprafata pielii si senzatia nu ma incanta in mod deosebit. As putea sa ii iert totusi aceasta hiba, dar senzatia persista in ciuda faptului ca in piele nu pare sa patrunda mare lucru. Chiar si dupa ce aplic crema asta inca imi simt mainile uscate si am cumva senzatia ca si daca as pune tot tubul nu as schimba datele problemei. Poate pentru cineva cu piele normala ar functiona dar la mine e meeeeeh.

Cea cu musk alb egiptean imi aduce aminte de copilarie. Stiu sigur ca am avut mult timp niste sapunuri care miroseau exact asa. E un miros suav, dulceag, curat, care ma linisteste imediat ce il simt. Consistenta acestei creme e mult mai lejera, dar culmea, ea chiar isi face treaba. Intra imediat in piele, nu lasa senzatia aia neplacuta in urma ei si sunt linistita cateva ore dupa ce o aplic. Nu pot sa spun ca mi-a revolutionat existenta sau ca va reusi sa tina sub control pielea mea cea indaratnica, dar pentru 4 lei cat m-a costat face o treaba foarte buna. Repet, la cineva care nu are piele de crocodil pe maini probabil ca ar fi chiar spectaculoasa.

Nu regret deloc achizitia, le voi folosi cu spor pana le voi da gata (chiar si pe cea care nu ma incanta in mod deosebit) si probabil imi voi indrepta atentia spre alte cele de la Pielor, pentru ca interesul mi-a fost bine starnit. Eu zic sa aruncati o privire produselor astora, au preturi prietenoase si zic eu ca au potential. Ati incercat ceva din gamele astea? Le-ati remarcat prin magazine pana acum?