luni, 31 august 2015

Green Tea

De cand am vazut prima data rochita asta pe SheIn m-a facut sa ma gandesc la sticla/ cutia de Arizona Green Tea. Lichid pe care nu l-am consumat niciodata, dar care e mare fita in pozele de Instagram! There, I said it! Cand am primit rochia mi-au mai zis cateva persoane acelasi lucru, asa ca v-ati ales cu titlul asta pentru postarea de azi.

Aman de ceva vreme sa port rochita din multiple motive. In cele din urma sambata mi-am facut curaj si am imortalizat momentul. Nu am rezistat mai mult de 4 ore in tinuta asta pentru ca materialul este mult prea gros pentru 34 de grade. Nu o sa inteleg vreodata logica in a face o rochita cu print taman bun de caldura, model care urla clar "vara" si material tomantic. 





Cand am comandat-o am ales masura M, desi dupa masuratori, la piept imi trebuia S. Decizia a fost luata pe considerent de lungime a fustei. Nu vroiam sa ma aleg cu o batistura inflorata. Ma felicit in gand caci si asa tot aveam impresia ca as putea ramane cu posteriorul la vedere! Urmarea fireasca e ca in partea de sus rochia e larga bine.





Imprimeul IL ADOR. Na, ca am zis si de bine. Ma gandesc serios daca pastrez rochita sau o pasez altcuiva, dar probabil daca va ramane va fi transformata in fusta sau bluza sau...ceva! Mereu am iubit nuanta de mint green care e fundalul florilor si pasarilor care se odihnesc pe tesatura, asa ca nu puteam sa dau gres cu partea asta. 



Ar mai fi un aspect care se observa clar din poze. Materialul gros o face sa stea batoasa. Practic tu poti sa o calci si asezi cum vrei ca ea se aseaza tot cum considera! Don't get me wrong, e o rochie frumoasa, dar are niste puncte slabe. Daca vreti sa vedeti mai multe poze cu protagonista postarii mele, o gasiti aici pe Ilda purtand aceeasi rochita!:) Tot glumeste ea ca ne cam nimerim la preferinte vestimentare. 

Eu deja am inceput sa ma uit la hainute de toamna si de abia astept sa se mai raceasca un pic (doar un pic) ca sa pot sa imi pun in practica fanteziile jewel toned!

vineri, 21 august 2015

If you're happy and you know it!

Postarea de acum doua zile a fost asa, un fel de preambul la ce va voi arata azi! Acum o saptamana, prietena mea Alexandra a avut ceva timp sa ne vedem (dupa secole de prea multa munca). Mi-a propus o sedinta foto cu tot cu pitica din dotare! Nu am putut sa spun nu si ce a iesit imi umfla inima ca un balon!




Nu o sa spun prea multe pentru ca oricum am un milion de poze (iertare dar chiar nu am putut sa fiu rationala si sa aleg mai putine), va voi lasa pe voi sa trageti concluziile si sa imi spuneti daca aveti impresia ca ne-am distrat sau nu!:))





In parc la noi cam vine toamna si chiar daca asta e anotimpul meu preferat din multe puncte de vedere, recunosc ca sunt deja usor nostalgica dupa vara.






A fost ocazia perfecta sa scot la pozat si doua piese de imbracaminte luate de pe Kurtmann acum ceva vreme. Fusta bodycon de la Zara am vazut ca a fost extrem de apreciata in blogosfera si a ajuns in garderoba multor fete! Nu am putut sa ii spun nici eu nu si bine am facut. Materialul plinut o recomanda si pentru purtat pe timp mai racoros. E vesela si cu alura sport, dar la o adica poate fi dressed up cu o camasa frumoasa si niste accesorii mai glam.








Tricoul pe care i l-am alaturat este de la Vero Moda si mi-a placut in primul rand din cauza culorii. Mor dupa albastrul asta cu o nota subtila de lila in el. Un periwinkle sa ii spunem? Mi-a mai placut si detaliul dantelat/brodat din partea de sus. L-am ales baggy ca de obicei, pentru ca dragostea pentru tricouri mulate a ramas undeva in liceu cred!













Tenisii mei au fost abuzati toata vara si deja arata cam rau, dar nici ca imi pasa. Ma gandesc serios ca la anul sa fac investitia intr-o pereche de Converse, pentru ca sunt intr-adevar o fiinta care poarta foarte des tenisi. S-ar justifica pretul zic eu!

Accesoriul de baza, bratara mea Soufeel cea noua! Ma face sa zambesc de cate ori o privesc si ma ajuta sa plec in vacante imaginare destul de des. Daca vreti sa o vedeti mai de aproape aveti toate detaliile in articolul asta.


Asadar, va place joaca noastra? Noi abia asteptam o ocazie in care sa il convingem si pe tati sa faca o sedinta foto cu noi. Nu avem destule poze de familie!:)

miercuri, 19 august 2015

The Flower Girls

 Nu e un secret ca sunt lesinata dupa printurile florale! Si am pe langa mine o mica diva pe care am molipsit-o cu aceasta pasiune. Daca e cu floricele e bun. Mereu. 

Sambata a fost obisnuita zi de pelerinaj pe la Mariile familiei si cum necum am fost amandoua inflorate. Mi-a parut tare rau ca nu am poze mai calitative pentru ziua aia, dar sincer, momentul prins in ele e mai important!













Rochia Shein o port a doua oara si imi place tare mult. De cum am zarit-o pe site am intuit ca i-ar sta bine la mine in dulap si nu am gresit. Se aseaza foarte frumos (am ales masura M), imprimeul e in your face dar atat de vesel incat il ierti. Singurul minus e materialul, 100% sintetic in care te poti incinge repejor. Are si dublura, deci teoretic e nerecomandata pentru temperaturi peste 30 de grade. Eu am decis sa rabd ca o iubesc prea tare! 

Zanuta de langa mine a ales singura rochia pe care vroia sa o imbrace si dupa o ora m-a pus sa o schimb ca murea de cald. Ca mama....

Rochii florale frumoase sunt muulte pe Shein, dar in clipa de fata nu pot sa ma gandesc la altceva in afara de rochia ASTA! OMG, deja vad sedinta foto pentru ea si ma apuca asa o pofta de printesit de nu va pot spune!:)))





vineri, 14 august 2015

Paint it black. Destin in negru - recenzie de carte

 Chiar daca orele de citit mi s-au imputinat pe timpul verii, colindatul saptamanal pe libraria online de unde imi fac cam toate comenzile a ramas lege! Va spuneam inca de cand am recenzat Leandrul alb de Janet Fitch ca vreau neaparat sa citesc si cealalta carte a ei Paint it black. Destin in negru,

Nu am rezistat mult tentatiei si volumul a intrat repejor in posesia mea. Va spun sincer ca am citit cu disperarea cartea asta, m-a prins de nu se poate si chiar e genul de carte pe care l-as recomanda oricand. Ma bucur enorm cand descopar literatura contemporana de calitate, bine scrisa, cu miez bun si mesaj puternic si proza lui Janet Fitch intra cu siguranta in aceasta categorie.

Paint it black. Destin in negru e genul de roman care te scalda intr-o cada cu apa rece. Te palmuieste si te scuipa, doar doar o sa intelegi ca realitatea nu e roz. E o carte cu invelis dur, care te va soca pe alocuri si te va face probabil sa iti imbini sprancenele a dezaprobare daca suferi de pudibonderie. Un volum despre contraste. Contraste sociale, contrast intre bine si rau, intre pofta de viata si pofta de moarte.

Josie Tyrell e o tanara pentru care Los Angeles e doar partial visul pe care l-a sperat cand a plecat din familia ei abuziva, plina de paria, familia care i-a pus semnul rosu al ratarii in frunte. Lupta ei pentru supravietuire zilnica i-a intersectat drumurile cu oameni interesanti. Model pentru artisti, obisnuita a cercului punk rock din anii 80, Josie e genul de fata cu care viata n-a fost prea blanda. Totul e schimbat insa de cand a intalnit dragostea adevarata, pe studentul la Arte Michael Faraday, fiul unei renumite pianiste. El o introduce intr-o lume care altfel i-ar fi fost definitiv negata, o lume a elegantei, a culturii, a viselor marete.

Este firesc ca Josie sa se piarda pe sine cand este anuntata ca Michael s-a sinucis. Fraza care mi-a ramas intiparita in minte si pe care nu cred ca o voi uita prea curand e cea notata si pe coperta "Ce se intampla cu un vis cand visatorul nu mai e?" Josie se simte abandonata, ramasa fara cel care a modelat-o, aratandu-i cum poate fi lumea adevarata. Urmeaza o calatorie in trecut plina de durere, amestecata cu momente din realitatea imediata care accentueaza parca ideea ca nimic nu mai conteaza.

Tanara este atrasa intr-un mod misterios de mama iubitului sau, pe care o detesta dar o si admira. Aceasta o considera pe Josie unica raspunzatoare pentru moartea fiului sau, dar relatia lor de ura se transforma intr-una de dependenta inexplicabila pentru doua fiinte care au pierdut omul pe care il iubeau cel mai mult pe lume.

Cum se va sfarsi aceasta poveste? Va las pe voi sa descoperiti pentru ca merita! Eu am fost acolo, in poveste. Am fost Josie pret de atatea pagini incat uneori mi se invartea capul cu fiecare dusca de votca pe care ea o bea ca sa uite si sa isi aminteasca. Am fost atat de Josie incat fiecare amintire a fericirii cu Michael ma facea sa plang. IT'S THAT GOOD!

Sper sa puteti trece peste limbajul licentios si peste descrierile uneori cam grafice. Pe mine sincer nu m-au deranjat, dar realizez ca sunt persoane pentru care aceste detalii pot fi neplacute si m-am gandit ca ar fi bine sa va avertizez. 

Ati citit vreuna din cartile lui Janet Fitch? Daca nu, v-ar tenta?

miercuri, 12 august 2015

Give me one moment in time - Soufeel

 Cea mai recenta bratara Soufeel a ajuns la posta vamala din nou. Si din nou mi-a stat inima cand am vazut care vames era "de rand". Norocul meu de data asta a fost ca aveam un spiridus adorabil cu mine. Atat l-a imbarligat pe nenea cu dragalasenia ei incat mi-a inmanat coletul (dupa ce l-a desfacut, zadarnicind visele mele de a face un unboxing pe blog) si mi-a aratat doar ca data viitoare nu mai scap. Am fugit si am rasuflat usurata!

Colectia de charmuri varatice Soufeel a cuprins multe chestii adorabile care sa celebreze calatoriile. Cu siguranta ati vazut deja micile bijuterii pe multe bloguri, dar eu va voi arata ca de obicei ce am ales si va voi spune de ce si cum.

In primul rand vreau sa subliniez din nou ca toate bratarile si charmurile sunt stantate cu 925 sterling silver si eu sunt super multumita de cum s-au mentinut ale mele pana in prezent. Tot ce am a fost purtat aproape zilnic, prin apa, caldura, transpiratie si arata super. Varietatea de modele e mare, imposibil sa nu va placa ceva ori pentru voi, ori pentru vreun cadou.


De data aceasta am ales o bratara fixa, lunad aceeasi dimensiune pe care o aveam si la cele flexibile: 17 cm. In primul rand, trebuia sa o aleg de 18. Mi se pare ca e prea rigida si fixa asa. Nu pot spune ca mi-e mica, dar cumva pare sa ma jeneze. Problema e insa strict a mea, trebuia sa ma gandesc inainte sa plasez comanda ca nu sunt cel mai mare fan al bratarilor fixe. Imi place foarte mult sistemul ei de inchidere, e mult mai frumusel si usor de operat decat cel de la bratarile flexibile.


Charmurile le-am ales ca pe un fel de wishful thinking. Cu fiecare an care trece vreau tot mai mult sa ma plimb, sa descopar locuri si oameni, sa adun experiente si momente traite in colturi indepartate si apropiate ale lumii. In momentul de fata nu e realizabila partea cu "indepartate" dar asta nu ma intristeaza. Am ajuns in punctul in care iau lucrurile asa cum sunt si stiu ca se vor intampla si altele mai bune pe parcurs. Asa ca port scenariile de viitor la incheietura mainii.


Masinuta roz cu placa de surf deasupra e atat de draguta incat pare o jucarie. Intre noi fie vorba, chiar e un fel de jucarie. Geamul lasat in jos lasa sa patrunda briza oceanului pana la mine. Am sare pe buze si parul ciufulit, la volan bronzatul meu conduce si in spate negruta Katia misca rockereste capul pe piesele oldies but goldies cu care o intoxica parintii ei. De masina e agatata o rulota in care poti strabate multe drumuri, visand, privind, fara sa te lege nimic, fara sa ti se impuna cand si unde sa te opresti. Mi-ar fi placut sa iau si mica Vespa (sau e scuter?) turcoaz. Poate data viitoare. Sa putem zbura cu ea pe faleza!


Micul aparat foto vintage cu obiectiv dintr-o pietricica stralucitoare vorbeste despre dragostea mea pentru imagini frumoase. Despre cat ador fotografiile vechi, cele developate si ordonate in albume cu coperta de piele. Fotografiile alb negru, fotografiile sepia. Cele din timpuri trecute si din timpuri viitoare. Un moment inghetat in timp.


Geamantanul rosu, retro style cuprinde tot ce am nevoie. O valiza pentru o vacanta, o valiza pentru o viata...Depinde ce doresti. Imi aminteste de bagajul unei dive din Hollywood-ul de altadata, parca vad valurile pinup revarsate peste chipul detinatoarei acestui geamantan. As vrea de multe ori sa fiu persoana aia! Sa nu trebuiasca sa mai car dupa mine vreodata valize plictisitoare, pline cu vacante de plastic.


Globul pamantesc poate parea mic cand il porti pe bratara. Nu te mai sperie atat de tare ideea de spatiu imens, nu te mai sperie gandul ca viata e prea scurta ca sa il colinzi tot. Avionul ala argintiu care inconjoara margica colorata iti spune ca de fapt viata e lunga. Si frumoasa! Si plina de posibilitati!


In caz ca inca nu era clar am fost si voi ramane mereu cu capul in nori. Mereu o visatoare incurabila. Uneori treaba asta e defect, alteori e calitate. Uneori e binecuvantare, alteori e blestem. Cert e ca bratarile mele Soufeel alimenteaza un ceva special in adancul fiintei mele. Nu imi pasa cate mii de oameni mai detin aceleasi charmuri pe aceleasi bratari. Pentru mine sunt altfel, diferite, deosebite, ale mele...