vineri, 24 iulie 2015

Toate acele lucruri pe care nu ni le-am spus

 Pentru mine cartile lui Marc Levy se situeaza cam pe acelasi loc cu cartile lui Musso. Adevarat ca la Musso am luat la rand cam tot ce se gaseste la noi, pe cand din Levy am lecturat doar vreo cinci scrieri. Situatia e insa in curs de remediere dupa cum vedeti!

Am ales un nou volum al acestui autor la ultima comanda data pe aceasta librarie online. M-a intrigat descrierea, m-am asteptat la o lectura savuroasa si partial asteptarile mi-au fost indeplinite. Sa nu anticipam insa, nu?

Toate acele lucruri pe care nu ni le-am spus e genul de carte usurica, lejer de citit. Exact cum m-a obisnuit autorul acesta. Nu va asteptati la vreo capodopera literara, cartile lui Levy te prind, dar sunt comerciale si scrise intr-un stil extrem de concis, pe alocuri lipsit de substanta. 

Relatia tensionata cu tatal sau o urmareste pe Julia Walsh si la maturitate. A fugit toata viata de trecut, a taiat orice legatura cu amintirile, ajungand o femeie independenta, in prag de maritis. Se pare insa ca soarta ii rezerva o surpriza de proportii, caci cu cateva zile inainte de nunta primeste telefonul la care se astepta: cel prin care e anuntata ca tatal sau nu va participa la eveniment. Numai ca de data asta motivul pentru care el nu va putea ajunge e destul de greu de demontat: tatal ei e mort.

Din acest moment intreaga viata a Juliei e data peste cap in decurs de o saptamana. Tatal sau a gasit o cale inedita de a ii transmite mesajele pe care nu a apucat sa i le transmita pe parcursul vietii, un mod de a rascumpara macar partial greselile din copilaria fetei sale. Pornita intr-o calatorie neasteptata Julia va descoperi ca nimic nu a fost ceea ce parea in anii ce trecusera si ca pana la urma viata e asa cum ti-o faci, indiferent pe cine ai incerca sa invinuiesti pentru temerile tale.

Trebuie sa admit ca modalitatea prin care tatal Juliei a ales sa isi transmita mesajul m-a facut sa ridic sceptica o spranceana si chiar sa ma enervez si sa pufnesc nitelus. Posibil sa fi spus si ceva de genul "hai ma las-o ca macane, cum sa cred asa ceva!" Am fost tentata sa las deoparte cartea pentru ca astfel de chestii tind sa ma scoata din ritm. E cam greu sa intru in starea potrivita daca nu pot crede ceva in firul povestirii. Ma bucur ca am ales sa nu abandonez lectura, pentru ca am primit un raspuns acceptabil spre finalul cartii. Cu toate acestea finalul a fost un pic in coada de peste din punctul asta de vedere si recunosc ca asta m-a cam enervat. Adica da, iti poti imagina ce s-a intamplat, dar eu cu punctele de suspensie nu prea sunt prietena.

Prin randurile usurele s-au strecurat si ceva invataturi de viata, au fost momente cand paginile au reusit sa atinga o coarda sensibila. Partea umoristica mi s-a parut un pic fortata si inutila, dar asta e stilul lui Levy si nu m-am prea agitat. 

Daca vreti o poveste buna de luat in vacanta, cu dragoste vazuta din perspective diverse, cu calatorii in trecut si cu sondat de adancimi ale propriei persoane, va recomand romanul acesta. Nu cred ca o sa va para rau daca il veti lectura!

miercuri, 22 iulie 2015

June and July Empties

Luna trecuta am facut un lucru de neconceput. Am sarit peste postarea cu empties. Am explicat pe Facebook ca aveam prea putine recipiente goale si am decis sa astept sfarsitul lui iulie pentru a face inventarul la gunoi cosmetic. Azi ma prezint cu gramajoara! Repede repede, pana fierbe porumbul si se coc ardeii, maximul de mancare facuta de mine de vreo doua saptamani incoace!

Dupa cum vedeti in poza aceasta, caldura ne-a convins sa ne spalam mult!:)) 


Sapun Cien din ceva editie la saptamana americana. De obicei nu imi plac sapunurile lor, mi se pare ca usuca teribil mainile, dar cu acesta nu am avut probleme. Recunosc ca l-am cumparat pentru ambalajul retro. Aroma a ales-o Katia si doooh, roz! De fapt, ne-a placut suficient de mult incat sa il cumparam si a doua oara. Se mai gaseste prin cate un Lidl.
Spuma Ziaja cu aroma de guma de mestecat a beneficiat de review aici. Am folosit produsul asta mai mult ca spuma si mai putin ca gel de dus. Momentan ne-am plictisit de miros dar nu exclud ca pe viitor sa ne mai ajunga in baie.
Bingo Spa Chocolate Aroma Bath Cocktail e o crema de baie, cica tratament, cu ciocolata autentica in compozitie. Mirosea mirific, iti venea sa o torni pe gat, era extrem de densa, hidratanta chiar...dar pentru o spuma de baie, nu spuma deloc. Ca gel de dus aveam impresia ca nu curata nimic si nu lasa mirosul pe piele. Din pacate mirosul nu se pastra nici daca o turnai in cada asa ca mhmm. Nu as mai cumpara-o, am fost usor dezamagita. Daca sunteti totusi tentate o gasiti in Carrefour, la un pret de vreo 18 lei pentru 500 ml.
Gel de dus Yves Rocher cu cafea despre care nu mai zic nimic. Am pierdut sirul cate am consumat. Love it forever and for always!
Gel de dus Cottage Le Caramel o adevarata experienta dulce sub dus. Mi-a placut extrem de tare. Cica e fara parabeni, imbogatit cu extracte naturale. Era laptos, gros si super hidratant, mirosea a caramel autentic si mirosul ramanea acolo ceva timp dupa dus. Love love love! O sa il mai cumpar cu siguranta. Chiar daca pretul e in jur de 16 lei pentru 250 ml mi se pare ca merita fiecare leut!


Samponul Gliss Oil Nutritive  era printre preferatele mele. Acum de la jumatatea sticlei m-am trezit ca imi provoaca mancarimi pe scalp si ma umple de cojite. Habar nu am ce au schimbat la el, sau daca pur si simplu am avut eu o perioada ciudata, cert e ca nu o sa il mai cumpar prea curand.
Crema de corp cu vanilie Refan despre care am povestit aici mi-a placut. Daca produsele ar fi mai la indemana de achizitionat nu as exclude sa il mai cumpar pe la toamna. Adevarul e ca la lotiuni de corp imi place sa testez cat mai multe noutati, asa ca probabil reintalnirea se amana pana la o data ce urmeaza a fi stabilita ulterior!:)) 
Lotiune Bath and Body Works Vanilla Bean Noel pe care am terminat-o in iulie. Ca mno, de la Craciun n-a trecut asa mult! Lotiunile Bath and Body Works miros superb. La hidratare insa Victoria's Secret detine suprematia. Daca am de ales intre ele... Nu exclud sa mai incerc pe viitor si alte produse Bath and Body Works, dar momentan am stocuri suficiente de lotiune. Daca vreti ceva cu miros delicios gasiti sigur la ei. Aroma asta o sa mai apara doar la iarna, dar va descurcati sigur pana atunci!
Lumanare Ikea cu fructe de padure care ma face sa nu mai pricep nimic din viata! Uneori le nimeresc super intense si minunate iar alteori ard o lumanare 5 ore si nu simt aproape nimic. A fost cazul acesteia. Nu stiu ce sa zic. Momentan am rarit activitatea de ars lumanari si tarte si probabil o sa o reiau intens la toamna.


Argila Aslavital mi-e prietena buna de ani de zile. Pe caldurile astea tenul meu tinde sa faca figuri asa ca ultimul pliculet a fost folosit repede. Trebuie sa imi fac iar provizii.
Simply Venus 2 au ramas aparatele mele preferate de ras inca de cand va povesteam de ele in articolul de vara trecuta. Am consumat nenumarate seturi si le cumpar mereu. Si da, sunt una din femeile alea care nu are timp sa ajunga constant la cosmetica si nici macar sa foloseasca cand trebuie epilatorul. Daca nu vreau sa umblu paroasa...salvarea mea e cea rapida si nu prea recomandata! Inteleg ca picioarele blanoase nu prea sunt in trend, asa ca perseverez!
Dizolvant Cien, primul la care nu mi s-a stricat sistemul de dozare! Aleluia ingeri! Dizolvantul e foarte bun, dar ma dispera ca de fiecare data ajungeam sa desurubez porcareala aia de pompa ca sa pot sa imi sterg ghearele. Am mai cumparat o sticla, sper sa raman norocoasa!
Carmex. Nu inteleg deloc de ce il iubeste lumea. Desigur, gusturile nu se discuta, dar eu am fost oripilata. Puteam sa mai scot din el produs pentru doua saptamani dar nu am mai putut. Efectiv nu mai rezistam. A venit sotul meu cu el dintr-o delegatie prin toamna si de atunci a intrat in sarcina mea sa il dau gata. Bleh. Mentolat de iti intepa buzele, lasa o pelicula lipicioasa, cerata, dubioasa. Nu pot spune ca facea minuni in a hidrata (la cat mentol are mai repede ajuta la chinuit buze crapate). Ca sa nu mai spun ca de cate ori l-am avut pe buze cand am fost la apa m-am trezit cu buze albe. Dadea reactia aia ciudata in contact cu umezeala, facandu-te sa pari cu strat de lotiune pe bot. Bleh! Daca voua va place e ok, dar eu n-am sa mai vreau asa ceva vreodata!
Mini oja Yves Rocher  despre care nu am ce zice. A fost ok, am terminat-o. Pa! Posibil sa mai fie de-o aplicare acolo, dar era ingrosata si nici nu mai statea pe unghii, sarea instant!
Apocalips-ul in nuanta Celestial despre care va spuneam aici a ajuns in acea clipa cand nu mai poate fi ok. Mirosul nu mi-a placut din start, dar acum a devenit si mai puternic, efectiv imi face greata sa il pun pe buze. Nu e expirat, dar nu mai pot eu cu el. Am consumat mai mult de trei sferturi si refuz sa ma mai chinuiesc cu el. Time to say goodbye, fara regrete!
Essence SupeFine Eyeliner Pen m-a invatat o lectie valoroasa: nu te zgarci! Ramasa fara eyeliner lichid am zis ca nu am chef sa dau aproape 40 de lei pe iubitul meu Master Precise si ca vreau sa incerc ceva mai ieftin. Nu zic ca nu exista produse ieftine si bune. Ma stiti doar! Numai ca de data asta a fost o maaareee greseala. Am dat 12 lei si l-am folosit cam o luna. Pe Master Precise dadeam 40 si il foloseam 9-10 luni! Negrul n-a mai fost intens inca de la a treia aplicare, varful s-a dus naibii cu viteza luminii. NU! De acum cand stiu ca ceva functioneaza, aia e!

Va mai spun ca am reusit sa ma mai depart de ceva produse, care si-au gasit noi casute iubitoare! M-am decis sa nu mai tin 100 de ani chestii daca vad ca nu mi se potrivesc si aduna praf! Prefer sa ajunga undeva unde vor fi folosite. Nu ma simt deloc bine sa las lucruri sa expire si sa le arunc intacte!

Cam atatica deocamdata! Romane romane, dar dupa atata pauza zic eu ca mergea o postare kilometrica, right?

vineri, 17 iulie 2015

Bunatati pentru mari si mici

O data ce am descoperit produsele Solaris soarta mi-a fost pecetluita. Nu mai era cale de intors, la mine in casa e permanent un borcanel cu unt de arahide si unul cu ulei de cocos. Apoi au inceput sa se adune sticlute de uleiuri esentiale, care de care mai frumos aromate. Au urmat diversele "rontaieli" cumparate in drum spre antrenamentele picei. Sunt fan declarat!


Nu mica mi-a fost bucuria saptamana trecuta cand Solaris, simtind cat de fan sunt, m-a inclus in familia lor trimitandu-mi un pachet (pachetoi de-a dreptul) cu bunatati! Intr-o geanta numai buna de luat la plaja ma asteptau prieteni cunoscuti si cateva noutati. Trebuie sa va spun insa povestea intreaga. Ca orice copil fii-mea a cascat ochii mari cand a vazut cutia. A urmat intrebarea: "Mami ce e acolo?" Mi-era si frica sa ii spun stiind ce va urma.


S-a repezit direct la plasa chitaind: "Covrigeii mei preferati! De unde stiau, mami?" Cu greu am convins-o ca intai le facem poze bunatatilor si apoi le dam atacul. Am un copil pofticios si mancacios (seamana cu mama-sa, picatura rupta) asa ca picnicul improvizat pe prosopul de plaja in mijlocul sufrageriei nu m-a surprins prea tare. Nu mi-a dat prin cap sa ii fac poze, eram prea grabita sa ma alatur pana mai am ce sa gust. Am fost dragute si am pastrat si pentru tati cate ceva, nu mare lucru ca el deja e mare!:))

Surpriza pe care ne-o face Solaris in aceasta vara e ca a scos pe piata pachete mini cu gustari, numai bune de purtat in geanta, de luat la plaja, pe munte si unde om mai umbla noi zilele astea. Gramaj perfect, pret prietenos, toate gustoase si cu ingrediente pe care le intelege si muritorul de rand. Gustari cum ar trebui sa fie toate gustarile. Atat pe site cat si in magazine le gasiti sub eticheta INCEARCA! 


Covrigeii sarati au fost mare hit dupa cum stiam deja. I-au placut si sotului si zice el ca merg si cu o bere. Pai merg, nu zic nu. Buni tot sunt! 


Saratelele picante sunt super gustoase dar nu mi s-au parut foarte iuti (mie imi place sa imi ia foc papilele gustative), a gustat cu brio si Katia din ele si trebuie sa mai cumparam pentru ca ar fi fost delicioase cu pasta de avocado sau cu niste humus (facut cu pasta tahini de la ei, fireste). Numai ca au disparut inainte sa avem ocazia de a testa aceasta "infratire".


Saratelele astea au fost preferatele mele. Nu stiu sa va spun ce le-au facut dar m-au dat pe spate efectiv. Delicioase pana la ultima inghititura.


Biscuitii cu cacao au fost savurati atat "pe cont propriu" cat si langa o cafeluta cu cicoare. Dulcele poate sa fie si mai putin nociv, iar biscuitii astia se incadreaza perfect. Au un gust care imi amintesc de Craciun, probabil amestecul de mirodenii folosit seamana cu cel de la turta dulce. Ne-au placut si astia rau!


Punguta cu caju a fost rontaita inainte sa treaca ziua si cu siguranta se repeta si aceasta achizitie. Can u see a pattern here?


Semintele de pin le-am folosit pentru prima oare in salata si au fost pe placul meu si al picei. Tati nu serveste asa ceva, dar sunt sigura ca daca gusta il convingeam. Amestecul de seminte pentru salate si punguta cu Omega Forte au fost des utilizate in ultimele zile. 


Din punguta cu Musli fara zahar nu mai avem prea mult, caci ne-am bucurat si eu si picea de amestecul asta. Cu lapte, cu iaurt, dupa preferinte. Sigur merge la fix si peste o salata de fructe, sau cu niste lapte de migdale sau de soia.


Uleiul de cocos, aliatul meu vechi se bucura de stoc permanent in dulap, il folosesc atat intern cat si pentru diverse ritualuri de infrumusetare. E de ceva vreme "lotiunea" Katiei si masca mea de par go to. Tocmai am terminat un borcan mare si cumparasem deja inca unul la gramaj mic. Solaris mi-a mai trimis unul ca sa nu duc lipsa!


Inca nu am testat uleiul lor de migdale dar de abia astept sa o pot face. Am mai folosit alte marci in trecut si efectele pentru piele si par au fost benefice!


Eu voi continua sa cumpar produse Solaris din magazinele din preajma, am deja o listuta cu ce vreau sa mai incerc, dar nu exclud varianta unei comenzi direct pe site in curand. Preturile sunt chiar de nerefuzat! Atat va mai spun, dati fuguta pe site-ul lor solarisplant.ro.

Sunt curioasa ce produse ati incercat de la ei si ce va place cel mai mult. Sau ce e pe lista "de cumparat cat mai curand"?

joi, 16 iulie 2015

In need of some basics - Wishlist

Daca arunci o privire rapida in dulapul meu vei ajunge la concluzia fireasca: femeia asta a cam luat-o razna cu print-urile! Nu zic ca nu le iubesc (ohhh Doamne si inca ce le mai iubesc) dar la un moment dat realizezi ca toate fustele cu imprimeuri florale au nevoie de niste topuri mai simplute. Si n-am. Si ca uneori rochiile mele sunt cam mult pentru o ieseala rapida in parc. Ajung la concluzia ca mi-e dor de niste basics din alea, run and go, care sa ma faca fericita tocmai pentru ca sunt simple si fara zbatere de creieri.

La o tura rapida pe Romwe, iata pe ce mi-a picat privirea.



Rochie sport n-am mai avut...de prin clasa a IX-a cred! E acel moment al vietii cand o astfel de piesa vestimentara ar merge la fix in garderoba mea. Cine zice ca mamicile din parc trebuie sa fie imbracate nasol?


Inca o rochita lejera, din material de tricou, simpla si buna de luat pe mine la orice ora din zi. Da stiu, e cu imprimeu floral si asta, dar macar e mai discreta!


Rochii albe vaporoase am tot avut. Chiar zilele trecute am redescoperit una in dulap, am purtat-o si apoi...am compromis-o la spalat de desteapta ce sunt. Mi se intampla rar astfel de accidente dar si cand mi se intampla imi vine sa ma bat singura. Asta ar fi numai buna sa o inlocuiasca pe raposata mea alba.


 Rochita cu dungi ma duce cu gandul la picnicuri, plimbari prin targuri cu calusei si rau de la prea multe dulciuri! Mi se pare numai buna cat inca ma mai pot bucura de razele de soare pe picioarele-mi branzoase!




 Genul asta de camasa ar merge cu o gramada de chestii din garderoba mea. Ba mi-o imaginez itind culoarea intensa de dupa un pulover sobru pe la toamna. Chiar am nevoie de asa ceva!



Habar nu am de ce dar de vreo doi ani tot cumpar tricouri gri. Nu stiu care e explicatia, nu am crezut vreodata ca o sa ma atraga vreodata nuanta sobolanilor, dar iata-ma aici, cu vreo 5 tricouri gri pe stoc. Asta e simplu si totusi deosebit datorita umerilor dantelati. Perfect cu blugi, cu fuste sau cu pantaloni scurti.

 Ok...am mintit. Nu putea sa nu imi atraga atentia tricoul asta. Colorat de nu se poate, copilaros si cu o imagine care imi aminteste de unul din desenele mele favorite, Up! Singura problema ar fi dezamagirea Katiei ca tricoul nu e marimea ei!




 Am nevoie de tricou cu Hogwarts! Nici nu stiti cum am nevoie! Nici un om care nu a trait in lumea Harry Potter in anii copilariei nu poate intelege obsesia. Ohh, cum imi pare de rau pentru voi oameni tristi! Eu sunt sigura ca o sa le citesc cartile cu Harry Potter si nepotilor, desigur, cand o sa fie mai maricei, ca sa nu ii sochez cu vreun detaliu mai macabru. Pana atunci, tricou cu Hogwarts. Sincer, asta chiar e piesa basic!:))



Ce ziceam mai sus de tricouri gri? Ei bine asta e gri si are si PAIETE! Ce sa mai vrei in viata? Sincer! Ah cum imi imaginez moaca sotului care ar face un comentariu legat de doza de pitiponceala care imi curge prin vene! Delicios ar fi!

Voi la ce poftiti zilele astea? Ce va place din ce v-am aratat mai sus? Care sa fie castigatorul?

marți, 14 iulie 2015

In the shadows

De cand ma stiu ruinele de orice fel m-au atras ca un magnet. Unde era un zid parasit eram si eu! Sau ma rog..ati prins idea. Imaginatia mea recladeste ce nu mai e, umple cetati si case de oameni de demult, isi imagineaza cum traiau, cum simteau, cum plangeau. De cand il cunosc pe sotul meu imi tot promite ca ma duce sa vizitez ce a mai ramas din cetatea Mariei Tereza care e in apropiere de satul unde a copilarit el. 

Pe la 12 ani ala era locul lui preferat, se suia pe ziduri, cauta coridoare secrete si probabil facea fix ce ar fi facut orice copil cu o imaginatie bogata si mult timp liber la dispozitie. De cand mi-a promis ca mergem au trecut vreo 11 ani!:)) Weekend-ul asta am ajuns iar el a fost super dezamagit. Nu isi amintea asa locul. Erau trei ziduri daramate, inconjurate de umbra copacilor, nestiute de nimeni. Cresteau peste tot urzici inalte si te miri ce alte minuni! Il inteleg oarecum, dar eu am fost incantata. Simteam parca aerul vibrand. Totusi n-am putut sa nu ma intristez la gandul ca alea 3 ziduri n-o sa mai fie acolo mult timp. Oamenilor nu le pasa ca timpul si natura isi fac jocul obisnuit. Ce conteaza trei ziduri, nu-i asa? Sunt sigura ca putini stiu ca acolo a fost candva o cetate.

Cadrul il avem. Ma aveti si pe mine, lipita de pietre, zgariata pe picioare incercand sa zambesc candid!:))






Am fugit de fuste si rochii maxi mereu. La 1.62 nu s-ar spune ca sunt chiar in masura sa tarasc poale fluide pe strazi. Pana acum cateva saptamani cand am decis ca enough is enough si de-ar fi sa arat ca piticul Barba Cot tot vreau fusta maxi. Am ales varianat super safe, una neagra, simpla, de la Bershka. E dintr-un bumbac usor, are crapatura pe picior si elastic in talie si va spun sincer ca o sa o port pana se va desira. pentru ca IMI PLACE RAU!






I-am alaturat un maieu gri, foarte basic, tot Bershka si am pornit-o la drum. Cu vesnicele sandale chinuite, visand la palaria mea de pai pe care am uitat-o in Bucuresti la ai mei. Uitandu-ma la poze imi dau seama ca par mult mai put together decat ma simteam. Adica eu am avut senzatia ca sunt in pantaloni de trening, atat de comod ma simteam.




Asa ca doamnelor, fie caldura cat de mare, o fusta maxi de bumbac si un maieu lejer o sa va faca sa pareti studiate. Sa para ca ati facut mari eforturi cand de fapt vreti doar sa nu va topiti pana la caderea serii. 

Kurtmann a inceput un nou val de reduceri asa ca va recomand sa dati fuguta pe site ca toate frumusetile dispar cu viteza fulgerului. Am vazut niste chestii pe acolo, dar incerc sa ma abtin pentru ca momentan bugetul e directionat spre alte zari de soare pline.

miercuri, 8 iulie 2015

Leandrul alb - Recenzie de carte

Ca de cand n-am mai postat... Intre recenzia de saptamana trecuta si cea de azi ar fi trebuit sa fie vreo cateva articole. N-a fost sa fie insa si azi e musai sa va povestesc despre ultima carte citita (de fapt penultima, ca ieri am mai dat gata una subtirica). Mi-a placut prea tare ca sa mai astept!

Leandrul alb  de Janet Fitch e o poveste intensa despre dragostea de mama, destine spulberate, supravietuire si regrete. E o poveste care m-a prins atat de tare in mrejele ei incat mi-a fost greu sa o las din mana pentru a face treburile alea enervante din viata de zi cu zi.

Ingrid e o femeie cum rar gasesti. Genul de personalitate magnetica pe care o descoperi periculoasa abia cand esti prea aproape sa mai poti fugi. O artista cinica, rece, calculata, pentru care viata ei e mai presus de a oricui altcuiva. Genul de personaj care te copleseste si pe care nu iti dai seama dacail detesti sau ai vrea sa ii semeni.

Crima pasionala savarsita de Ingrid e punctul de plecare al actiunii. Frunzele de leandru otravite ii vor aminti mereu lui Astrid, fiica acesteia de clipa in care a fost despartita de mama sa. 


Din acel moment pentru Astrid incepe o lunga peregrinare in familii adoptive temporare. In fiecare dintre ele soarta ei e un pic schimbata, o noua rana se adauga unei intregi panoplii si o noua caramdia e zidita in personalitatea sa, aceea independenta de imaginea strivitoare a marii personalitati a mamei sale. 

Cartea asta e atat de bine scrisa din punctul meu de vedere incat am savurat fiecare rand. Personajele sunt conturate cu o forta care te face sa le vezi aievea, actiunea te tine prizonier intr-o lume pe care o recunosti pentru ca a devenit a ta. Suferi, plangi, iti imaginezi cum ai actiona tu in anumite situatii. Te revolti, strangi din dinti si din pumni si speri la ce e mai bine.

Din punctul meu de vedere deznodamantul cartii nu e satisfacator, as zice ca ramane partial suspendat desi teoretic povestea "s-a inchis". Desigur, e posibil ca aceasta senzatie sa existe doar in mintea mea, nu luati de bun ce va spun. 

As fi tare curioasa sa vad si ecranizarea acestei carti. Deja nu mai fac planuri pentru ca am pe lista "de vazut" atat de multe ecranizari de le-am pierdut sirul si totusi nicicum nu imi fac timp de vreun film. Tot cartile imi raman prietenii cei apropiati.

Din pacate am observat cautand in libraria online frecventata de mine ca aceasta carte nu mai este pe stoc. Am dat insa de alta carte a lui Janet Fitch, Paint it black , pe care stiu sigur ca vreau sa o citesc pentru a vedea daca stilul autoarei ramane acelasi.

Daca ar fi sa recomand o singura carte dintre cele pe care le-am citit in ultimele 3-4 luni, pot afirma cu tarie ca aceasta ar fi! Si am citit ceva carti bune in ultima vreme, asa ca asta spune ceva. Voi ati citit cartea asa? Ce impresie v-a lasat? Daca nu ati citit-o, v-ar tenta?


miercuri, 1 iulie 2015

Ultimul cantec - recenzie de carte

Au trecut cateva saptamani de cand am dat ultima comanda pe Libris, care stiti ca e fara tagada libraria online preferata. Din pacate ritmul de lectura a incetinit simtitor de cand gaza e in vacanta. Nu mai gasesc acea ora undeva in mijlocul zilei, iar uneori seara sunt prea multe altele de recuperat ca sa mai am chef sa citesc. Stiti ca la mine asta e problema mare pentru ca imi trag energia din carti.

Am reusit sa termin ieri Ultimul cantec  de Nicholas Sparks. Marturisesc ca am luat-o pentru ca am avut cateva recomandari de la voi privind cartea asta. Cand m-am plans de alte carti ale acestui autor mi s-a spus ca asta mi-ar placea. Am decis sa risc. Si cred ca am nimerit-o destul de bine. Incep cu un disclaimer. In continuare nu consider ca romanele lui Sparks sunt capodopere si ecranizarea multora dintre ele ma lasa usor nedumerita (mai ales ca eu am vazut doar The Notebook). Sunt carti pline de stereotipii si idealisme care pot altera grav simtul realitatii. Numai ca uneori ai mare nevoie de asa ceva.

Ultimul cantec a fost cartea perfecta de vacanta. O adolescenta rebela de 17 ani ca personaj principal suna bine mereu, nu? Ronnie locuieste la New York impreuna cu mama si fratele sau mai mic. Divortul parintilor ei a facut-o sa isi construiasca o carapace dura si sa se razvrateasca asa cum oricum toti adolescentii au tendinta sa o faca. Cand mama sa ii expediaza pe cei doi sa petreaca vacanta de vara in sud, intr-un orasel "uitat de lume", alaturi de tatal lor, Ronnie e furioasa. 

Desigur ca nu incearca sa mascheze aceasta furie si de aici multe probleme se vor isca. Ce te faci insa cand descoperi dragostea aia care te schimba si care pare vesnica? Ce te faci cand descoperi ca parintii tai au de fapt secrete nebanuite care te vor afecta pentru totdeauna? Cand trebuie sa te maturizezi si sa intelegi ca lumea nu se mai poate invarti in jurul tau si ca orice incercare de a parea altceva decat esti se va solda cu nefericire.

Mi-a placut ma, tare mi-a placut. Un pic siropoasa, asa cum m-a obisnuit autorul asta. Un pic neverosimila. Cu toate astea nu o sa mint, am varsat niste lacrimi pe la ultimele pagini. Nu multe dar destule cat sa pot pune cartea asta pe raftul cu carti "faine". 

In caz ca va tenteaza, momentan e si redusa binisor, iar faptul ca Libris are transportul gratuit indiferent de valoarea comenzii e un mare plus pentru mine. Daca mai aveti recomandari de carti usurele pe care credeti ca le pot digera fara sa mananc niste lamaie on the side, va rog dati de stire!