marți, 20 septembrie 2016

Castelul de sticla - recenzie de carte

Daca ati stii voi de cand asteapta cartea asta sa povestesc despre ea pe blog. Am asezat-o pe birou si de cate ori m-am asezat la calculator am vazut-o. Numai ca timp de scris n-a fost caci in casa la noi s-au petrecut evenimente marete, numite inceputdescoala care s-au lasat cu perturbari de program si incercari disperate de a stabili o noua rutina. Sper ca suntem pe calea cea buna si o sa apuc sa mai livrez cate un articol pe aici. Sa revin insa la recenzia de azi.

In sectiunea beletristica de pe Libris ma pot pierde usor de tot cu orele. Si pot face liste peste liste iar daca ratiunea n-ar fi mai puternica decat dorinta as ajunge cu siguranta sa ma dea cartile afara din casa. Si asa nu mai am chiar mult pana la momentul ala! Goodreads mi-a spus ca mi-ar fi pe plac cartea asta Castelul de sticla. I-am citit descrierea si am decis ca mai mult ca sigur o sa fie o lectura fascinanta. Si nu am gresit deloc!


Castelul de sticla e biografia autoarei, Jeanette Walls, hotarata sa exorcizeze demonii trecutului sau vorbind despre ei in loc sa ii mai ascunda. Povestea familiei sale e una care nu are cum sa te lase indiferent. Jeanette provine dintr-o familie cel putin nonconformista, cu o mama artista care are tulburari de personalitate accentuate si un tata visator si alcoolic. Cei doi hotarasc sa isi creasca urmasii fara reguli, dar ceea ce vor reusi de fapt va fi sa ii dezechilibreze si marcheze puternic. Mutarile dese, foamea si frigul indurate in cele mai improprii conditii, lupta pentru supravietuire acolo unde ar fi trebuit sa existe de fapt comfortul unui camin, toate acestea pot darama un om care se formeaza. 

Surprinzator insa este felul in care copiii reusesc sa ramana uniti, sa se ajute unii pe ceilalti si sa fie ei mai maturi decat parintii lor. E induiosator faptul ca autoarea nu ii acopera de vina si incearca chiar si in cele mai dure momente sa le gaseasca scuze. Ajunsa la maturitate, cu o familie fericita ea nu doar ca si-a iertat parintii pentru greselile facute, dar ii iubeste si incearca sa ii inteleaga. 

Marturisesc ca au fost pagini care m-au zguduit pur si simplu pentru ca mi-e greu sa imi imaginez viata in astfel de conditii, pentru ca mai presus de orice eu vad siguranta copilului meu. Admit insa ca nu suntem toti plamaditi din acelasi aluat si ca uneori ceea ce noua ni se poate parea demn de dispret e pentru altii un stil de viata perfect rezonabil.

Imi plac biografiile oamenilor care au reusit impotriva tuturor piedicilor. Pentru ca e greu sa iesi om drept dintr-un mediu stramb si sunt putini cei carora le iese treaba asta. Jeanette Walls a reusit sa ma cucereasca tocmai de aceea, pentru ca nu e o invinsa a sortii, pentru ca nu isi plange de mila si pentru ca a reusit sa ma faca partasa a copilariei sale atipice explicandu-mi pe parcurs cat de diferita poate fi fericirea pentru fiecare dintre noi.

Va recomand cu draga inima cartea asta, o sa va dea mult de gandit!

miercuri, 7 septembrie 2016

Red my lips

 Inainte de a face pe bune introducerea la postarea de azi, trebuie sa fac o introducere la introducere. Ieri ieseam din Donuterie cu pitica mea, cu unchiu-meu si vara-mea care venisera intr-o scurta vizita in Sibiu. Avusesem una din cele mai nasoale zile din ultima vreme si nu stiam pe ce lume sunt, capul ma durea de nu vedeam pe unde merg. Am iesit si am auzit pe cineva care mi s-a parut ca ma striga. Am intors capul si o tipa faina parea ca intr-adevar mi se adreseaza mie. Nauca de creieri am zis ca mi se pare, nu o cunosteam...Si cand mi-am indreptat privirea spre ea mi-a spus:"Scrie in continuare!" Am ras si cred ca i-am multumit apoi am mers mai departe. Efectiv dupa un minut am realizat! Fata aia ma citeste? Fata aia mi-a zis sa scriu in continuare! Zambeam ca tampita si ma simteam ca ultimul om pentru ca nu am stiut sa reactionez. Ii tot spuneam vara-mii "O fi zis ca sunt o salbatica, o ciudata, o nesimtita!" Asadar tu, cititoare draguta, iarta-ma! A fost prima oara cand m-a abordat cineva care ma citeste! Si...multumesc! Nu ai idee cum m-am simtit si cat de mult a contat! Dupa acest mic moment semi dramatic revin la postarea de azi...


Daca ma intrebai acum doi-trei ani cat de des port ruj rosu as fi ridicat o spranceana si ti-as fi aratat unicul meu tub de ruj rosu, detinut din vremea cretacicului si atins cam de trei ori pe an. Mi se parea ca pentru rujul rosu ai nevoie de atitudine, de un anumit moment al zilei, de dinti mai albi, de piele perfecta, de un anumit outfit. Mda, partial corect!
Rujul rosu are in el niste magie. Daca te prinde te transforma si te face dependenta. Ajungi sa il iubesti cu pasiune nebuna si sa te doara in cot ca nu ai pielea perfecta, dintii perfecti sau ca porti niste haine care "nu merg cu ruj rosu" pe la 10 dimineata. De cand am inceput sa port rosu frecvent am inteles ca imi poate face o zi proasta mai buna. Ca ma poate face sa par mai increzatoare in momentele in care as vrea sa ma tarasc sub o piatra si sa dispar. Si pentru ca uneori fake it till you make it chiar functioneaza, tubuletul cu ruj rosu a devenit aliatul meu pentru a ma simti mai "put together" decat sunt adesea.

Si uite asa am ajuns eu sa detin cateva exemplare de rosu cu texturi diferite, de la branduri diferite, iar azi vi le arat si voua si va spun cand intind mana dupa fiecare dintre ele.

Incep cu cel pe care l-as cumpara si recomanda oricui de 100 de ori. Lip stainul Sephora. I-am facut review anul trecut, cu lux de amanunte. L-am purtat de atunci de multe multe ori si nu m-a dezamagit niciodata. Intre timp am capatat dexteritate in aplicare, uneori folosesc si contur, alteori nu. Daca vreti ruj rosu mat care sa reziste si sa reziste si sa reziste, 01 Always Red de la Sephora e raspunsul. Personal il simt comod pe buze si fara sa ezit as da din nou banii pe el.

Un alt ruj lichid, recent ajuns in colectia mea este acesta de la Horst Kirchberger, nuanta 57. In caz ca nu ati auzit de brand-ul asta, nu va temeti, o sa mai auziti pe la mine de ei. E o firma nemteasca, cu produse profesionale pe care le distribuie in general in saloane. Un fel de Malu Wilz if you will, in lipsa de alta comparatie mai la indemana acum. Dupa cum vedeti cred, fata de cel de la Sephora acesta are o usoara tenta portocaliu-coral. E un rosu un pic mai varatic din punctul meu de vedere, mai cald, mai solar. Mai neiertator cu dantura, asta e clar! Aspectul e tot mat, dar rezistenta nu e la fel de indelungata ca la cel Sephora. As zice undeva la 6-7 ore si se transfera un picut. Nimic grav, nu raman cu buzele conturate pe margine si goale in centru, dar tot Sephora ramane pe primul loc. Acesta e si un picut mai uscat pe buze, simt nevoia de balsam imediat ce il dau jos dupa cateva ore de purtare.


Mai sus avem in ordinea numerelor de pe tricou: Lipstain Sephora, Lipstain Horst Kirchberger, creion Maybelline, lipliner, ruj Horst Kirchberger si ultimul swatch lipliner cu rujul sheer deasupra.

Maybelline Color Drama Intense Velvet Lip Pencil in nuanta Light it up! e rosul clasic spre care intind mana zi de zi. E comod de aplicat datorita formei de creion, e suficient de cremos incat sa imi mentina buzele fericite dar suficient de mat incat sa il iubesc eu cea care nu se mai da in vant dupa stralucire. Rezista cu brio cateva ore bune, daca nu mananc intre timp ramane pe pozitii cel putin 5 ore. Nuanta e intensa si opaca, pretul e bun, I love it! Pacat ca il gasesc numai online, in rest numai de bine.

Nu in ultimul rand am si un ruj clasic Horst Kirchberger, din gama Shine Attitude. E nuanta 20 si recunosc ca imi place in primul rand din cauza ambalajului. Tubul cu finish metalizat, cu un sistem de inchidere tare ingenios (imi place la nebunie click-ul pe care il scoate tubul cand il apesi la baza pentru a scoate capacul) ma face sa ma simt glam numai purtandu-l in geanta. Initial cand l-am vazut am zis ca e o greseala si nu o sa port asa ceva. Pare extrem de intens, are niste shimmer auriu si finish-ul e lucios? Not for me, as fi fost tentata sa declar! Ei bine... De fapt el e mult mai cuminte decat pare. Aplicat cu o mana usoara arata ca un stain discret pe buze si in general asa il port. Buzele au aspectul ala umed, iar sclipiciul auriu e practic insesizabil. Asa ca il aplic cu incredere cand simt nevoia de ceva ultra hidratant si care sa nu necesite mari batai de cap. Nu rezista cine stie cat pe buze, dar si cand se  estompeaza nu lasa urme inestetice in urma si poate fi reaplicat cu usurinta.

Uneori ii alatur si un contur de buze rosu, umplu si interiorul buzelor cu creion si il aplic peste pentru a intensifica nuanta. Efectul e unul care imi place si in cazul asta, asa ca am ceva optiuni.

Concluzia se impune, all the retro stuff is getting to my head! Daca ar fi sa mai cumpar un singur rosu in perioada urmatoare (dar nu o voi face ca mi s-ar parea excesiv), acela ar fi cu siguranta Russian Red de la MAC. Pentru ca declar pe proprie raspundere ca rujurile lor isi merita banii aia multi pentru ca sunt minunate. Ahh si inca mai tanjesc dupa Gabrielle de la Chanel, dar hey, cine il mai pune si pe ala la socoteala, nu?!

Sa va aud domnite? Care va e relatia cu rujul rosu? Il iubiti, il urati, va intimideaza? Care e tubul vostru preferat de rouge si ce nuanta va face inima sa bata mai repede?

luni, 5 septembrie 2016

Absolut stralucitoare - recenzie de carte

Am intrat intr-o etapa in care sa am 100 de haine traznite nu ma mai incanta. Vreau functional dar clasic si elegant. Am ajuns intr-o etapa in care parca incep sa seman ca principii cu bunica, fapt care ma cam sperie pe alocuri. Putin si bun, totul sa mearga cu totul, sa poata fi purtat in orice context. Avand in vedere treaba asta m-am apucat de sondat in sifonier si situatia nu e roz deloc. I need basics, people! 

Stiu care sunt piesele alea cheie de care am nevoie si cu toate astea mi-a placut sa citesc cartea Cinziei Felicetti, Absolut stralucitoare. Nu aveam asteptari marete de la ea si probabil tocmai de aceea a fost chiar simpatica si daca va pasioneaza domeniul modei dar si al cinematografiei, va indemn sa ii dati o sansa.

Cartea e o incursiune in istoria modei practic, cu multe referinte cinematografice  inserate pe parcurs, sondand detaliile celor 10 elemente pe care Cinzia le considera esentiale pentru garderoba oricarei femei. Se simte o usoara nota de snobism in unele capitole? Absolut! Te face cumva cartea sa simti ca vrei sa te transformi intr-o sosie a sofisticatelor glam ladies de la Hollywood? Oooo, da!


Ceea ce stiam deja mi-a fost confirmat inca o data. Simplu si elegant va ramane mereu clasic. Sunt anumite elemente care nu se demodeaza vreodata si care te pot scoate din impas daca stii cum sa le alegi. Sunt lucruri in care merita sa investesti si care te vor ajuta sa te simti stralucitoare. Desigur, nu spune nimeni ca e nevoie sa arati ca scoasa din cutie 24 de ore din 24 (God only knows cum arat eu in majoritatea orelor din zi), nici ca daca iti place sa porti imprimeuri zbenghi si culori neon esti vreo dubioasa! Departe de mine gandul asta! Spun insa ca eu simt nevoia unei lente transformari. 

Habar nu am daca are vreo legatura faptul ca sunt tot mai aproape de 30, daca in cele din urma am reusit sa inteleg ca rareori imi iese treaba cu hainele statement si la moda sau daca e doar o etapa si in cativa ani o sa port rochii metalizate si cizme de latex. Cert e ca pentru acelea care simt o tendinta spre eficientizarea garderobei lor, cartea asta e faina de lecturat.

O sa ma apuc sa strang bani de o geanta Chanel? Ha! Ha! A fost buna asta, v-a placut, nu? No way! Dar in schimb o sa ma rezum la o geanta care sa arate cat mai ok si sa reziste cat mai mult. O sa imi port cu mandrie in continuare rujul rosu, that's for sure si o sa incerc sa il conving pe al meu barbat ca nu inseamna ca merg la inmormantare doar pentru ca imi place sa port rochia aia neagra. 

Ca sa concluzionez, daca va surade o lectura din zona de fashion si lifestyle, va recomand Absolut stralucitoare. E mai mult decat un articol de revista glossy, dar tonul nu e departe. E o sa va dea senzatia aia de "ce bine ca sunt femeie si am voie sa ma desfat cu micile placeri superficiale ale vietii". Nu consider ca am irosit o zi din viata citind-o chiar daca e departe de a fi vreo mare capodopera. In cazul in care va tenteaza o gasiti pe Libris la un pret super prietenos. Eu planuiesc sa o dau mai departe catorva amice care au nevoie de o interventie in viata lor (dupa cum chiar ele marturisesc). Sharing is caring, nu?


sâmbătă, 3 septembrie 2016

Project Pan? Again?

Cum sa pun eu problema? Dupa cum stiti de ceva vreme deja trec printr-o faza minimalista. Am ajuns la uluitoarea performanta de a avea doar ce imi e necesar in materie de ingrijire. Stiu ca pare de neimaginat dar in dulapiorul meu de baie bate vantul si e super asa. Termin gelul de dus? Cumpar altul! Termin lotiunea de corp? Cumpar alta. And so on, ati prins ideea. Si ma simt MINUNAT. Sunt in "renovari de garderoba" si urmeaza sa va povestesc in curand despre o carte care m-a inspirat in perioada asta. La capitolul makeup tot jale mi se pare ca e. Consum, nu cumpar si totusi cumva cumva zici ca produsele mele fac pui.


Asadar intram iar in ele cu maxima hotarare, desi am zis ca gata, I am done. De data asta planuiesc sa fac cam asa. Pornesc cu zece chestii pe care imi propun sa le termin pana la sfarsitul anului. Imediat ce termin ceva, inlocuiesc cu alt produs din colectie, in speranta ca pana la sfarsitul lui decembrie o sa reusesc sa consum cat mai multe chestii. Ma gandesc ca un update pe luna ar trebui sa fie mai mult decat suficient, nu?

Iata candidatele.

Paleta mea Oh So Special are o varsta pe care mi-e jena sa o mentionez public. E iubita si destul de muncita dar nu mai poate sta prea mult prin zona. Ce vreau eu e sa mai vad metalul la inca doua farduri din ea pana la sfarsitul anului. Macar atat. Either way, in 2017 nu mai ramane cu mine. Daca chiar voi muri de dorul ei pot sa cumpar una noua, ca nu e editie limitata sau ceva de genul.

Pudra asta Catrice...nu stiu de ce ma chinui cu ea de fapt. Poate pentru ca sufar de masochism, who knows? Cert e ca vreau metal. Nenorocitul ala de metal. Si pe urma o sa pot cu inima impacata sa o arunc de pereti, sa sar pe ea cu picioarele, sa ii dau foc si....ati inteles ca imi place foarte tare despre ea, da?

Lip stuff looks like this.

Balsamul Apivita cu rodie e minunat dar a suferit un accident trist. Camping. Stat in rucsac in masina pe caldura. Diana desteapta aplicat pe buze. Balsam deformat si revarsat peste margini. Not pretty to see. E la fel de eficient in continuare si stiu ca nu o sa fie o problema sa il dau gata.

Creionul Color Drama in nuanta Light it up e si el un produs care nu mi-e teama ca va face multi purici. Il iubesc de mor si am decis sa ma bucur de el la potential maxim. Veti primii detalii despre creionul asta rosu ca focul intr-o postare care vine pe saptamana viitoare probabil, asa ca stati prin zona.

Mi-am dorit ruj Nyx Round o gramada de timp. Si in cele din urma mi-am luat Tea Rose, o nuanta tare purtabila de roz prafuit, cumintel, care merge la orice ora din zi. Era sa zic si din noapte, dar eu noaptea ori dorm ori port rujuri visinii. Faza e ca m-am invatat sa imi placa altfel de texturi. El e minunat dar mi se pare prea cremos pentru gusturile mele actuale. Nu e deloc un ruj nasol. Avand in vedere ca e asa moale cred ca o sa mearga rapid treaba desi e aproape nou. Pot sa il aplic chiar si ca balsam la cat de hidratant se simte pe buze. 


Revlon Colorstay are deja un an si ceva si il folosesc extrem de rar. In principiu la evenimente pentru ca e bullet proof pentru mine. Faza e ca nuanta Sand Beige oricum merge doar cand sunt nitelus bronzata. Asa ca am decis sa fac un heirup si sa incerc sa il port totusi cateva zile pe saptamana daca tot m-a pupat soarele vara asta. 

Creionul negru Rimmel Scandaleyes nu ma da deloc pe spate. La cat il lauda lumea ma asteptam sa fie super misto si sa reziste vesnic pe waterline. Ei bine, nu face asta. Eu in general nu am problema cu creionul de pe linia apei, dar asta se cam intinde. Asa ca ii dam bice si purtam machiaje goth pana il termin! Vreau sa fac senzatie la sedintele cu parintii de la grupa pregatitoare! (pentru cei care nu se prind ca sunt sarcastica, chill people, nu ma duc sa imi fac copilul de ras, stiu sa mimez normalitatea in contextul social necesar)

Hgh Beam de la Benefit e un iluminator tare fain. Eu am varianta asta micuta si draguta si pentru ca e un produs lichid/cremos am decis sa nu il las sa zaca prea mult in beauty case. Mai ales in sezonul rece produsele de tipul asta sunt minunate pe tenul meu secat de viata, asa ca sper sa imi iasa treaba!

Inchei apoteotic cu doua produse care nu sunt chiar de makeup, dar sunt pe aproape in my book. 

Parfumul Azzaro Visit a fost povestit pe larg in articolul asta. Imi placea foarte mult initial dar ceva s-a intamplat cu preferintele mele in materie de parfumuri si nu pot sa zic ca mor de dragul lui acum. In prezent am patru parfumuri si mi-am propus sa raman cu cate unul pentru fiecare sezon asa ca Azzaro is going down! Numai sa se mai racoreasca inca un pic pentru ca inca mi se pare ca e prea intens pentru caldura de afara.

Si la oje am facut mari progrese. De la 100 si ceva cate aveam acum vreun an si jumatate, am ajuns pe la 30 de bucati cred. Si da, inca sunt multe pentru frecventa cu care imi pictez eu ghearele. Frumoasele astea din gama Supershine de la Flormar nu mai sunt pe piata de ceva vreme din cate stiu eu. Am cateva bucati si m-am gandit sa ma bucur de ele pana cand se ingroasa de nu mai am ce sa le fac. Incep cu movul asta stralucitor pentru ca...MOV STRALUCITOR!

Si-am incalecat pe-o sa si incepem project pan-ul asa! Anyone care to join me?

vineri, 2 septembrie 2016

August Empties

Si uite asa a trecut vara. Puf! Intr-o secunda parca! O vara in care as fi vrut sa fac mai multe si nu am facut dar de care m-am bucurat totusi pentru ca m-a invatat niste lectii importante.Toamna asta aduce cu ea schimbari in dinamica zilelor mele, dar vom trai si vom vedea cum se mai potrivesc lucrurile. Imi pare rau ca am fost o straina pe aici, articolele mi se inghesuiau in minte dar nicicum nu am gasit energia sa le astern din taste. Ceva inca nu e la locul lui privind imboldul de a scrie, dar imi dau suturi in speranta ca pana la urma ceva rutina o sa reapara. Pana una alta pentru cine a mai ramas pe aici am pregatit plasa cu gunoaie din luna august.

Gelul spumant demachiant Gerovital Happiness a fost okish dar nu m-a impresionat deloc ca sa ma convinga sa il mai cumpar si a doua oara. Era un gel cu ceva particule exfoliante prin el, gandit chipurile sa iti curete tenul in profunzime si totusi in mod delicat. Sa am pardon nici nu simteam particulele alea pe piele. Le mai simteam uneori in ochi si va rog sa ma credeti ca nu era placut! Pe alocuri mai usca si tenul asa ca i-as spune pas pe viitor.

Demachiantul bifazic Farmec isi face treaba binisor, dar nu ii ajunge nici la dejtul mic bifazicului Nivea. Cam atat ar fi de spus. Am in folosinta acum varianta de la Garnier si imi place mult mai mult. Asadar sorry, nici pe acesta nu l-as mai lua.

Laptele demachiant Bioten cu miere si cimbrisor e old friend pe aici. L-am cumparat de zeci de ori fara numar. Ieftin si bun as spune eu. Acum il am pe cel cu extract de gutuie de la Elmiplant, din simplul motiv ca imi place sa le mai alternez.

Crema pentru conturul ochilor din gama Q10 cu ceai verde Cosmetic Plant a fost o descoperire epocala la vremea ei. Acum vreo 6 ani cand am inceput sa o folosesc era perfecta. Numai ca intre timp nevoile in materie de hidratare in zona ochilor au cam crescut. Deh, varsta, ce sa faci! Chiar daca hidrateaza ok, nu mi s-a mai parut suficienta pentru mine, asa ca aici ne despartim. Ambalajul mi s-a parut enervant mereu pentru ca ramane produs pe fundul recipientului si pompita nu il mai scoate. Ar trebui sa desurubez la fiecare aplicare si iertata fie-mi indrazneala but ain't nobody got time for that! Recomand totusi crema asta ca e ieftina si buna pentru cineva mai tanar sau pentru persoanele care nu au zona din jurul ochilor extrem de uscata.


Masca cu alge de la Sephora e facuta special pentru conturul ochilor. Vine sub forma unor pad-uri saturate cu solutie, pe care le proptesti frumos sub obloane si stai asa vreo 15 minute. Am decis ca vremea ei a venit dupa o nunta epica la care am participat in weekendul trecut. Dupa topaiala 10 ore si bar de cocktailuri eram....un pic daramata! Asa ca am recurs la un mic spa session, asta dupa ce am dormit undeva la 12 ore (fiti binecuvantati bunici care ati dus copilul in vacanta atunci cand trebuia). Am stat cu masca sub ochi sperand la un miracol. S-a intamplat? Mnup! Tot asa obosita aratam, dar intr-adevar pielea se simtea mai supla si hidratata. Nu pot spune ca face minuni dar e ok. 

Uleiul de migdale dulci de la Solaris e minunat. L-am folosit ca demachiant pentru ochi, ca ulei pentru ten, ca ulei de corp, l-am folosit pe cuticule. Ce sa va mai spun, e multifunctional cu adevarat! Cu siguranta ma reaprovizionez curand pentru ca va fi de baza mai ales in sezonul rece.

Gelul de dus Bonne Humeur de la Klorane chiar imi dadea o super stare de bine. Avea un miros fructat, usor acid, care ma facea sa imi lase gura apa. Este destinat pielii sensibile dar va spun sincer de tot ca pentru un gel de dus Klorane aveam asteptari mai mari. Nu mi-a uscat mai tare pielea soparleasca, dar nici nu a ramas vreo senzatie placuta dupa dus. Mirosul a fost de nota zece dar in rest nu i-am gasit calitati extraordinare.

Baza fortifianta de la Farmec e musai de cumparat iar cat de curand. Pe testate manichiura imi rezista mult mai bine cu ea aplicata sub oja, orice  culoare se aplica mai uniform daca o folosesc inainte. Nu stiu daca a fortifiat sau nu, dar cert este ca eu nu stau fara ea si nu sunt musai interesata sa testez alta baza mai scumpa. La cat mi-am facut unghiile in ultima vreme ar sta si aia nefolosita!

Moment de reculegere pentru oja Rimmel Moon Walking din colectia Space Dust. O texturata superbaaaa care ducea la beculiri in ochi o data ce o priveai. Baiul e ca s-a ingrosat nu rau ci groaznic. Si e mare pacat pentru mai aveam cam jumatate de sticluta. Trist, foarte trist.

Nail polish Correctorul de la S-he mi s-a parut o treaba faina. Era usor sa cureti micile greseli de pe piele. Problema e ca eu sunt o lenesa mare. Si daca o dau un pic in bara cu oja, nu ma agit prea tare pentru ca stiu ca dupa ce se usuca se curata imediat. Asa ca un pas in plus nu e chiar ce prefer in materie de ingrijire a unghiilor. De fapt, in materie de nimic. Am folosit creionul pentru ca l-am avut si chiar functiona, dar nefiind o entuziasta a manichiurilor nu m-as duce sa il cumpar. Daca pe voi va pasioneaza joaca cu culori pe unghii chiar il recomand, nu e nici foarte scump si face treaba bine!

L'oreal Volumissime x4 a fost acum vreo 6-7 ani rimelul care imi placea la nebunie. Nu l-am mai cumparat de atunci si am decis ca mi-e dor de el. Well, soc si groaza. Mi s-a parut average si atat. Nu mi s-a mai parut ca da nici super volum, nici mega alungire. Ba mai mult am avut impresia ca s-a ingrosat cam repejor si ca facea "scame" sub ochi. E posibil sa fi nimerit eu unul cu probleme, nu zic ca nu. 

Un rimel pe care m-am bucurat tare mult cand l-am primit a fost cel de la Artdeco din colectia scoasa in colaborare cu Dita von Teese. In caz ca ati deschis televizoarele mai tarziu va anunt ca eu mor dupa chestii pinup si dupa glamour and burlesque ladies, asa ca Ditaaaaaaaaaa! Zic mama sa vezi acum ce ma da pe spate mascara asta! FASSS! Mare fas. Un fas atat de mare de il aud si acum pe fundal. Am folosit de maxim 4 ori produsul si am renuntat pentru ca de fiecare data a fost mega fail. Pe langa faptul ca aratam de parca nu aveam nimic pe gene si daca aplicam timp de 10 minute, nu trecea o ora si eram raton. Dar nu asa, un picut cu umbre sub ochi. RATON! Si eu nu am de obicei problema asta. Da, a fost cald, e adevarat, dar nu e posibil asa ceva, mai ales ca nu m-am frecat la ochi ca sa gasesc o scuza. Mare NU! 

Despre Essence Make Me Brow am spus la un moment dat ca e asa si asa. I take it back. L-am terminat si am mai luat unul. Arata super natural pe sprancene, le tine la locul lor, le umple frumos si toata operatiunea de aplicare dureaza sub un minut. Eu nu sunt fan sprancene ultra conturate, nu m-am aventurat inca in lumea complicata a pomezilor, gelurilor ai ltor diverse pentru sprancene. Pentru tufele mele e suficienta treaba asta de la Essence. Stiu ca il lauda lumea ca ar fi super dupe dupa Benefit asa ca puteti incerca si voi daca nu ati facut-o deja.

Iacata! Cam asta am dat eu gata in august! O fi bine, o fi rau, va astept pe voi sa imi spuneti!

luni, 8 august 2016

Culoarea - recenzie de carte

Dupa cum v-am spus, cand am comandat Miniaturista  mi-a fost imposibil sa ma opresc, asa ca in cos mi-a mai aterizat un volum din sectiunea carti beletristica. Da, stiu, e o boala grava! Am un teanc de carti de citit care ma intimideaza si totusi nu ma pot opri din a vrea altele si altele. Wishlistul meu e kilometric. 

Citisem de multe ori despre Culoarea de Rose Tremain. Desi stiam ca aceasta autoare e una prolifica si apreciata nu pusesem inca mana pe nici una din cartile sale. Pentru ca in libraria online de baza aveam romanul acesta cu o reducere semnificativa, am decis ca momentul potrivit a sosit. Si Doamne, bine am facut! Chiar daca nu fac asta de obicei, va spun din capul locului ca mi-a placut extraordinar de mult! Si dupa ce am dat cu spoiler, va explic si de ce.


Joseph si Harriet Blackstone sunt proaspat casatoriti. Motivele care au dus la aceasta uniune sunt departe de romantismul la care am putea spera. Totusi cei doi sunt hotarati sa cladeasca un viitor luminos impreuna si pornesc spre taramul fagaduintei lor. Parasesc Anglia pentru Noua Zeelanda, luand-o cu ei si pe mama lui Joseph, Lilian. E mijlocul secolului al XIX-lea, momentul cand goana pentru aur prinde amploare pe taramurile unde cei trei planuiesc sa inceapa o viata prospera. Lesne de inteles ca mirajul bogatiei il va atrage in mreje pe Joseph iar evenimentele ce vor decurge din aceasta obsesie se inlantuie cu rapiditate.

Daca ma cititi de ceva vreme stiti deja ca am o mare slabiciune pentru romanele istorice, mai ales cand sunt scrise bine. Si Culoarea e fix acel gen de roman! In ciuda faptului ca pe alocuri poate deveni plictisitoare prin descrieri, n-am simtit nici un moment ca ar fi un chin lectura. M-am plimbat prin locuri pline de farmec, prin vai stancoase pline de pericole, am scormonit argila cu unghiile incercand sa prind un strop din praful aurifer...am fost acolo. Va avertizez pentru cei pudibonzi ca sunt anumite pasaje care va vor starni dezaprobarea. Ma bazez insa pe faptul ca suntem oameni maturi si ca putem trece peste asta, intelegand ca pentru ca o carte sa semene cu viata reala...ei bine, trebuie sa semene cu viata reala!

Am indragit-o pe Harriet si l-am dispretuit profund pe Joseph. As fi vrut sa imi fie mila de el dar nu am reusit. L-am vazut ca pe un om cazut care a adaugat putin cate putin la greselile trecutului de care incercase cu disperare sa fuga. Mi l-am imaginat ca pe genul de barbat pe care daca l-as intalni in viata reala as vrea sa il palmuiesc. Harriet in schimb si-a castigat locul in galeria eroinelor stoice, care isi sufleca manecile si fac ce e de facut! In galeria literara a femeilor cu care as vrea sa seman macar 2%, pe care soarta nu le ingenuncheaza, care nu renunta la lupta oricat de disperata ar putea parea situatia, oricat de "fara de iesire".

Ce se intampla in final cu cei doi? Reuseste Joseph sa isi implineasca marele vis de a fi un om bogat? Reuseste Harriet sa isi umple golul din inima? Se va schimba relatia celor doi pana in final? Nu va dezvalui mai mult, va invit doar sa comandati cartea si s ao devorati repejor!

vineri, 5 august 2016

Miniaturista - recenzie de carte

Era o dimineata sufocanta pe strazile din Sibiu. In buna traditie eu si Katia am intrat intr-o librarie sa "ne racorim". De fapt sa ne plimbam degetele pe cotoare reci de carti si sa rasfoim pagini. E un hobby cam dubios, dar hey, asta este! Privirea mi-a cazut pe o carte despre care nu auzisem. M-a atras ca un magnet. Ajunsa acasa am facut un research de fix 30 de secunde dupa care am adaugat-o in cos pe libraria online preferata (mai face cineva asta? research in librarie fizica si apoi cumpara online ca e mai ieftin?)


Am asteptat coletul cu mare nerabdare si am inceput sa citesc imediat ce am primit-o. Desigur ca din sectiunea de carti beletristica am mai adaugat in cos inca un volum, ca sa nu se simta Miniaturista singurica. Despre acea carte va povestesc curand...Numai ca pe urma a urmat concediul si nu am apucat sa va vorbesc despre ea. Miniaturista de Jessie Burton este un roman istoric, plasat in secolul al XVII-lea intr-un Amsterdam condus in principal de fanatism religios. Nella Oortman soseste in toamna lui 1686 in casa celui care i-a devenit sot, bogatul negustor Johannes Brandt. Nella e o tanara care viseaza la o viata fericita dupa ce a trait lipsurile datorate nechibzuintei tatalui sau care isi lasase familia ingropata in datorii. 

De la bun inceput Nella simte ca e singura si ca in aerul somptuasei case misterele plutesc sufocand-o. Johannes e mai mult plecat, o evita si se incuie in biroul sau refuzand sa o intalneasca prea des. Tanara e lasata in compania cumnatei sale, Marin, o femeie rece, excesiv de evlavioasa si extrem de critica. 

Totul e pe cale sa se schimbe pentru Nella cand va primi cadoul de nunta ales de sotul sau. O casa miniaturala, replica a propriei gospodarii. Dornica sa isi completeze camerele tanara apeleaza la ajutorul unui minaturist, dar ceea ce urmeaza o umple de neliniste. Persoana care ii trimite miniaturile pare sa cunoasca ascunzisurile intregii lor case, stie toate secretele si trimite semne pentru Nella, dar aceasta nu reuseste sa le descifreze decat atunci cand e prea tarziu. 

Desi finalul m-a dezamagit crunt pentru ca cel mai mare secret nu a fost dezvaluit, cartea asta m-a tinut ca pe ace si mi-a placut. Mult! Trateaza niste subiecte tare interesante in contextul istoric dat si sunt convinsa ca orice fan de fictiune istorica ar gasi aceasta lectura ca o adevarata delectare. Nu pot dezvalui mai ult pentru a nu va strica placerea lecturii, dar credeti-ma ca merita din plin sa va rupeti din timpul vostru.

Veti descoperi o lume fascinanta, veti incerca sa intelegeti mecanismele din spatele negotului cu zahar, veti dispetui personajele si apoi le veti plange soarta nemiloasa, o sa ajungeti sa o indragiti pe Nella pe parcursul transformarii ei din copilita nestiutoare in femeie puternica pe umerii careia apasa secretele intunecate ale noii sale familii.

Ati citit aceasta carte? As fi curioasa ce impresie v-a lasat.